Suspinele de altădată cântă
Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri
Precum samanta-n parc de trandafiri-
Ni-i dragostea mai multa, mai bogata,
Mai plina de lumini ca alta data.
Pe unde-a fost de mult o suparare
Au inflorit zambilele-n carare
Si-n locul unei sterse cicatrice
Isi are cuibul cald o pitulice.
Suspinele de alta data canta,
Zdrobirea sufleteasca se avanta
Schimbata-n ciocarlie si scanteie
Si lacrimile vechi sunt curcubeie.
...
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
In veacul meu
Am și trecut de-o eră, mi se pare,
Căci nu mai sunt boieri peste ogoare,
Ori peste aur domni, iar ca cetăți
Pentru săraci nu-s doar pustietăți.
Cu tulnice și cu cimpoaie n-am
Cântat pe la ospețe-n bairam.
Lăsai pe alții-n vesele petreceri,
Pe când trudeau din greu ciocane, seceri.
Azi poate sunt în steagul purpuriu
Un punct ca altele la fel de viu,
Ori poate-un val sărind ca-ntr-un asalt
În mari turbine din hidrocentrale,
Cu zgomot frânt, de lanțuri și de zale,
Și spumegînd sălbatic din înalt.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste veacuri
Eu n-am dansat în jurul vițelului de aur
Și prea puțin îmi pasă că-n lume trec boem;
Pun mai presus de toate o ramură de laur
Și mai presus de lauri un viitor poem.
Da, șmecherii vor spune că-i imbecil să lupți
Adulmecând în vreme cu Idealu-n frunte,
Cu visuri svăpăiate și cu nădragii rupți.
Când s-ar putea să nască un șoarece din munte.
Ci eu, cu pălăria trântită pe-o ureche,
Trec fluierând un cântec pe drumul îndrăzneț,
Privind cum după mine, bolnavă, lumea veche
Se surpă din temeiuri, într-un apus măreț.
...
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul pietrelor
Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte,
Glasul omului sărac
Fața căruia nu minte,
Glasul vântului în șoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuțite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naștere-n mormânt,
Glasul de oștean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veacul meu
Am și trecut de-o eră, mi se pare,
Căci nu mai sunt boieri peste ogoare,
Ori peste aur domni, iar ca cetăți
Pentru săraci nu-s doar pustietăți.
Cu tulnice și cu cimpoaie n-am
Cântat pe la ospețe-n bairam.
Lăsai pe alții-n vesele petreceri,
Pe când trudeau din greu ciocane, seceri.
Azi poate sunt în steagul purpuriu
Un punct ca altele la fel de viu,
Ori poate-un val sărind ca-ntr-un asalt
În mari turbine din hidrocentrale,
Cu zgomot frânt, de lanțuri și de zale,
Și spumegînd sălbatic din înalt.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul pietrelor
Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte
Glasul omului sărac
Fața căruia nu minte,
Glasul vântului în șoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuțite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naștere-n mormânt,
Glasul de oștean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua roșie
Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aștri se sting și devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cântă,
Și miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai știe!
Undeva pe-o așchie,
Mărginit în nemărginire,
Stă omul, la Capul Bunei Speranțe.
Numără stelele fără număr,
Măsoară depărtările fără capăt,
Și fuge cu cugetul
Când înainte, când înapoi,
Clădind adevăr efemer și marele vis
Pe și mai mari incertitudini.
Visul este însă departe
Ca stelele roșii uriașe
Care sunt de-o sută de mii de ori
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua roșie
Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aștri se sting și devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cântă,
Și miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai știe!
Undeva pe-o așchie,
Mărginit în nemărginire,
Stă omul, la Capul Bunei Speranțe.
Numără stelele fără număr,
Măsoară depărtările fără capăt,
Și fuge cu cugetul
Când înainte, când înapoi,
Clădind adevăr efemer și marele vis
Pe și mai mari incertitudini.
Visul este însă departe
Ca stelele roșii uriașe
Care sunt de-o sută de mii de ori
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihai Beniuc despre muzică, adresa este: