
Limba română
Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.
S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.
Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii și răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.
Pământu-acesta cât ne rămase,
Munții cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cafeaua ta
Nobil îți șade cearcănul mâinilor
infinita amiezei paloare,
când asculți vaietul săptămânilor
pe pavajul curții interioare
tropotul cailor și vechea trăsură
a visului blestemat să te poarte,
în dragoste nu există măsură
așa cum nu există în moarte
totul este în fond rugăciune
ca și cum ar fi prima oară
și curg săptămânile ca nebune
și cafeaua ta e dulce-amară.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fluxul
Mireasa zăpezii adusă la mal
de fluxul timpului, iat-o!
și trec pe străzi pendule uriașe
ca niște sicrie fără morți
și începem să credem în taine.
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Acolo
Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi
dar eternitatea e pentru proști
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30
ascult gramofonul, tu te apropii
desculță ca o fantomă de palat,
de palat venețian în care ne-am
iubit și ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneția,
Acolo am și murit.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Veneția
Mi se injectează serul luminii
hai dezântunecă-te îmi șoptește
sufletul, dar eu văd cum catedralele
se acoperă de sărutul timpului
cum sânii tăi coboară către pântec
ca niște pungi goale de bomboane
mi se injectează serul iubirii
hai uită totul, mi se șoptește,
uită că orașul acesta a fost fastuos
că aici a compus Vivaldi Anotimpurile
îmi șoptește sufletul, dar eu sunt făcut
din amintiri ca un joc de pietre colorate
eu nu am decât ce nu se vede
Acum mă înnoptez...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Calul alb
Cu încăpățânare, îi rezist,
acestei lumi mizere, insipide,
magnoliile verii au murit,
statuile din parcuri sunt lichide.
ce încăpățânare să te cred,
atunci când îmi spui că n-avem vârstă
e visul nostru ca un tren ce-l pierd
și iarna asta pare cea mai tristă
ce încăpățânare să fiu viu
când ei mă condamnaseră la moarte,
dar tu știai că totuși am să viu
pe calul alb al zilei, să ne poarte.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Taci!
Timpul acesta nu e al meu, știu ce mi-ați
făcut, netrebnicilor, eu sunt altundeva, în
altă țară, în alt oraș, în altă lume,
m-ați așezat în trupul acesta străin
fiindcă am visat prea mult
m-ați așezat în carcasa asta de carne
fiindcă v-am sfidat cu femeile pe
care le-am avut, cu versurile
pe care le-am scris
amintirile sunt polița secretă
care mă torturează în fiecare zi
îmi iau treptat vederea, îmi fac
mâinile să tremure, mi-au luat
părul și umbletul drept.
trupul acesta nu este al meu, știu ce
mi-ați făcut, netrebnicilor, mă lăsați
să mor în trupul acestui bătrân
hai, biciuți-mă, biciuiți-mă...
[...] Citește tot
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Șansa
Ne privim în oglinzi cu argintul căzut
doar în ele ne recunoaștem,
o singură șansă iubito-am avut,
dar am pierdut-o când a fost să ne naștem
când a început calendarul să rupă frunzele
frunzele prin viețile noastre
un zid de timp mereu se surpă
între legea morală și astre
ne privim în oglinzi cu argintul căzut,
sunt doar ferestre interioare,
o singură șansă iubito-am avut,
dar am pierdut-o din eroare.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lăsați-mă
Fanfarele liniștii delirează pe străzi,
umbrele trec spre niciunde, în seara asta
te-aș putea iubi până la moarte,
adică foarte puțin timp.
sufletul a obosit de mine, meditează
cu fruntea în mâini și admiră
fațade baroce, statui care ies din ziduri
în preumblarea de noapte.
nu mai e timp pentru iertare, prea
multe sunt păcatele mele, îndurerată
maica lumină și-a întors fața
de la mine
lăsați-mă să scriu un poem
Sfârșit: lumina...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Feriți-vă
Ferește-te de cel ce simte durerea
înțelepciunea înseamnă să nu
uiți de tot și să mori la timp
azi aș avea curajul să vă spun
adevărul, să vă vorbesc despre falsa
ordine a lucrurilor, despre stăpâni
și despre sclavi și despre cum ies leii
înfometați din arene
ochi fără pleoape apele,
răni cuvintele în gurile noastre
blestemul și înduioșarea și slava
o statuie s-a dat jos de pe soclu
i se aud pașii pe caldarâm
cineva e pe urmele noastre
Feriți-vă!
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Morile
Au pornit morile de vânt, macină
făina albă a zilei, e momntul să știi
că sunt laș, n-am puterea să-ți spun
că nu te-am iubit, sunt laș,
n-am puterea să recunosc că m-am
culcat cu prietena ta, cu Dulcineea din Toboso.
ce mai vrei să-ți spun? a, să nu uit,
eu nu sunt din lumea aceasta,
eu sunt un personaj dintr-o carte
pe care ai citit-o în adolescență
pe care deja ai uitat-o.
macină morile de vânt, se face ziuă,
dacă muream tânăr aveam o scuză,
așa, cine să mă mai creadă?
nici sufletul, bietul, care îmi întoarce
spatele, acum e un suflet fără trup,
încotro s-o pornească și el...
[...] Citește tot
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Mihai Duțescu despre timp, adresa este:
