De ce să mori? (mamei mele, decedată în 23 mai 1943)
Mama mea, nu te-am uitat,
Îți păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.
Mama mea, frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ținându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.
Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plâns și flori,
O întrebare simplă nu te lasă:
De ce să mori? De ce să mori?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ești aici!
Mama mea, tu ești departe
Acolo unde mergem toți,
Eu te simt totuși aproape
Ești printre vii, nu printre morți.
Tu m-ai păzit pe drumul vieții
Acolo unde îmi era mai greu,
Te vedeam în zorii dimineții
Și așa te voi vedea mereu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim...
Trăim cu amintiri de neuitat,
Ce rămân în suflet încrustate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.
Mi-a murit orice visare,
Nu mai beau nici vinul dulce,
Nici pelin cu gust amar,
Las gândurile să se culce.
Inima în lungul ei tic-tac,
În zile înnorate sau nopți târzii,
Nimic să pare nu-i pe plac,
Dar toate astea, nu le știi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirii...
Trandafirii, flori regale
Au ghimpii foarte ascuțiți
Dar și miresme ireale
Cum ați putea să nu-i iubiți?
Trandafirii rupți, se ofilesc în glastră
Oricum vei încerca să ți-i păstrezi,
Vor muri ca visurile noastre
Doar în amintire poți să-i revezi.
Nu rupeți trandafirii de niciunde
Ei poartă simbolurile iubirii,
Ce în inimi ne pătrunde
Deci, nu mai rupeți trandafirii!
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
GANDURI...
Gânduri volatile,
Care merg departe,
Gânduri comprimate,
În viață și moarte.
Gândul efemer,
Ne elucidat,
Devenind concis,
Pe tine,
Te-a chemat.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
TRISTE FLORI
Crezi că am să uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.
Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic să fac.
Mă voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simți nici-o plăcere.
Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Mușcăm din timp...
Mușcăm din timp ca dintr-o pâine,
Viața ne trece zi cu zi,
Ce-a fost azi nu mai e mâine,
Din Polul Nord la Miazăzi.
Trăim cu amintiră de neuitat,
Ce rămân în suflet îngropate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.
Nu facem socoteli să adunăm
Cât aer intră în plămâni,
Mergem înainte mai sperăm,
Cu toate că suntem, bătrâni.
Nu tragem linii, definiții,
Nu stăm pe loc ci ne mișcăm,
Nu ne permitem premoniții,
Fără să vrem spre viitor zburăm.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (9 septembrie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea bunicii Ioana
Bunica a murit frumos
Ținându-mă în brațe
Și gândindu-se duios
Oare cui, o să mă lase?
Mama mea plecase mai demult
De unde nu se-ntoarce
Eu nu eram încă crescut
Pentru a veni încoace.
Bunica n-a spus un cuvânt
M-a mângâiat ușor pe cap
Și-a plecat cu Duhul Sfânt
Eu ce puteam să fac?
Am plâns o vreme după ea
Cu lacrimi de copil,
Nu știam ce se-ntâmpla
Și am tăcut docil.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O notă de egoism
Iradiind speranțe doar visate,
Jocuri de stele ce dansează ușor
Aducând lumină în al inimii pridvor,
Un mare nesecat de viață izvor,
Fără gânduri de moarte.
Lasă-mi gândul să alerge vioi
Spre constelații, sisteme vecine,
În univers nimeni nu fie ca mine
S-adun meteoriți și pulberi fine.
Podoabe pentru voi!
Coborând din înălțimile astrale,
Din Lebăda și până la Steaua Polară,
Îmi voi găsi o situație mai clară
Căutând în adâncuri calea normală
În liniști abisale.
Dar nu. Nimic nu-mi place,
Nici pulberile fine de asteroizi,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (25 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE CE ???
De ce ai plecat Ioane,
În lumea de neant?
Unde nu e nici azi,
Nici mâine,
Tărâmul celălalt.
ERONAT!!!
N-am murit.
De ce să mor?
Eu încă visez,
La stele,
La flori,
La iubire
La dispariția prematură a poetului
Ion CHICHERE. Septembrie 2004
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
INTR-O ZI...
Voi muri extrem de fericit
Dacă voi ști că cineva,
Fiind dincoace de mormânt
Va mai privi la crucea mea.
Da, muritorule de rând
Am fost cândva și eu un om,
Prin viață am trecut cântând
Sădind ici acolo câte un pom.
Uită-te în jurul tău
Și fă ce crezi că-i bine,
Căci plină e lumea de rău
Doar ce e bun rămâne.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
AS FI VRUT
Aș fi vrut să mă nasc,
Să trăiesc și să mor,
Peste trei secole. De ce?
E simplu. Iată răspunsul.
Mi-ar fi plăcut, ca în viitor,
Să văd ce s-ar fi făcut.
Dar totuși îmi pare bine
Că sunt contemporan,
Cu cine?
Cu tine minerule,
Care în adâncuri,
Umed perforezi,
Și tragi mai tare
Pentru a scoate
O realizare,
Cât mai mare,
Desigur pentru
Bani.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
MINERUL
Minerul e singur.
În frontul rece,
Pereții umezi,
Zgomot plin,
De perforator
Războinic.
Minerul e singur.
Statuia lui,
Tronează sus
Pe un piedestal
De beton alb.
Minerul e singur.
Bătrân și bolnav,
Cu suflul greu,
Din plămânii
Cimentați cu
Silicii în ace.
Minerul e singur,
În scânduri albe.
Sicriul e greu,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desigur...
Desigur, am să mor odată
Într-un anotimp, poate la toamnă,
Însă voi fi cu inima împăcată
Că am iubit cândva o Doamnă.
După un timp, mulți vor uita de mine
Nici tu pe lume nu vei mai fi
Dar viața n-o să se termine
Alții vor veni din urmă pentru a trăi.
Nu plângeți, căci nu e momentul,
Avem un trecut, plecăm în viitor
Dar nu uitați, acum este prezentul
Deci nu mai plângeți, eu tot mor.
Și ce dacă am să mor
La vremea sorocită?
Poate voi fi nemuritor
În gândul tău, iubită?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
REFLECTII
Distinsului poet Ion CHICHERE
Clopot fragil de smaragd
Cu rezonanțe în iatacuri sfinte,
Ce revin și iar se sparg
De zidul amintirilor cuminte.
Țăran plecat din vreme la oraș
Privind opinci în vechi fotografii
Cu ochiul dur, dar și gingaș
Al îndepărtatei copilării.
Acum privind sicriul scăpătat
Pe ghețușul iernii dure,
Poetul observă că a alunecat
Și în loc de cimitir se află în pădure.
Trăind intens la cotele înalte
Luptând din greu cu viața și cu versul
E normal că sufletul se-mparte
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
LABIRINTUL IUBIRII
Ce fel de tobe bat în adânc,
Acolo unde viața asta se anină?
Mă bucur! De ce să plâng?
Ochii tăi te fac sublimă.
Căi bătătorite sunt distruse
Au loc exploziile stelare.
Da, gândurile îmi sunt supuse
De atractivitatea dumitale.
Trupul se zbate neîncetat
Cu toate că este istovit.
Lăsându-se mai încurcat
În al iubirii labirint.
Astfel cu gândul îndrăzneț
Visez la tine în continuare.
Vei fi tabloul meu măreț
Neegalat cu vreo valoare.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre infinit
Orga stelelor îmi cântă pe clape
Alergăm prin nesfârșirea de lumină,
Inima ta de inima mea e aproape
Lumea-i a noastră de iubire plină.
Îngeri cu aripi de argint
Ne duc spre catedrala iubirii,
Așezată-n locul cel sfânt
Pe catafalcul nemuririi.
Îmi zâmbești cu gura o floare
Se aprind luminile din stele,
Cât ești de încântătoare,
Cu șuvițele-ți rebele!
În curgerea timpului, divină,
Pășim înainte sub bolta cerească,
Contopiți mână în mână
Ne pierdem în fericirea noastră.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (mai 1967)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridens moriar
Chiar de va trebui să plâng
Nu cred ca voi putea s-o fac
Mă va stăpâni un tainic gând
Și cred, va trebui să tac.
Mormântul rece, nicidecum
Nu mă va face să mă sperii
Aș vrea să merg pe același drum,
Prin Infern cu Dante Alighieri.
Nu. Nu-mi trebuie mie paradis
Tărâm incert de false plăsmuiri
În care mă voi pierde, am zis,
Să-mi fac tot felul de închipuiri.
Când va trebui să cobor în criptă
Tu, să-mi stai aproape lângă sicriu
Să nu te lași de durere înfrântă
Căci vreau optimistă să te știu.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihai Leonte despre moarte, adresa este: