Mihai Robea despre noapte

nici un cuvânt

nici un cuvânt
nici o boare de vânt
doar ţurţuri în noaptea albastră
vor străluci la fereastră

nici un strop de iubire
de vei da ierbii de ştire
s-o răzvrăti prin zăpadă
prinsă din gheţuri să roadă

când lăstărit către seară
firul de iarbă amară
va-nsufleţi iar prin timp
caierul vieţii urzind

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghepardul

rupând din crucea ferată
din noapte din izba sărată
pe colţul de piatră târând întrebări
prin iarba şiroaie de negre surpări

ghepardul prin ploaie
cu muşchii striaţi
cu labele-n faşe prin arbori culcaţi
în şanţuri umplute pe margini de-abis
murea către ziuă de trecerea-n vis

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişare

ziua alunecă prin oglinzi
în paşi de dans
ca o lebădă
gesticulând cvartete

noaptea vin păienjeni
să ţeasă metereze
să aşeze boabe de rouă
pe umerii crinilor

toamna
suflă peste buze fierbinţi
aduce miros de castane coapte
răsuflările torc coboară pe coapse
vârtejuri de frunze
smulse de vânt

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

În fiecare zi
Şi-n fiecare noapte
Am aşteptat sperând
Să te privesc în ochi
Încă o dată
Libertate

Toţi anii ăştia-n care
Mi se făcuse frig
Mi-era că n-am să pot
Pe nume să te strig

Mi-era şi dor şi sete
Şi teamă uneori
C-ai rătăcit prin lume
Că nu mai sunt culori

Cu tălpile rănite
Acum atât de-aproape
Te aşteptăm în zori

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să plângi uşor

Într-o noapte ai să plângi uşor
Din orbita stinsă-a pietrelor
Poate-ar trebui acum şi eu să tac
Cu privirea-ncremenită dinspre lac

Într-o noapte am să trec c-un plug
Peste nori din brazde-am să te strâng
N-ai să poţi să te aduni de dor
Într-o noapte ai să plângi uşor

Într-o noapte-am să mă-ntorc prin scrum
Să mă-ngroape frunzele pe drum
Din găvane viaţa ta şi-a mea
Doar în versul ăsta s-or îmbrăţişa

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara roşie

Cel din urmă arcuş
Cea mai aprinsă vioară
Vor picura din surghiun
Sângele-n brumă ca hrană

Cel mai tăcut dintre nori
Smuls din orbite cu-n cleşte
Viaţa şi ziua sau moartea
Nici n-ar mai şti că-l priveşte

Cel mai străin din străini
Umbrele feţei pe strune
Va coborî-n amintiri
Cea mai străină minune

Iar spulberândelor note
Duse de vânt prea departe
Le vor rămâne să-ncheie
Ciclul acesta în noapte

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din albia Nevei

Scrisoare din albia Nevei
Mi-e locul acesta mai cald
Barcazul şi-o lavră-adormită
Cu streşini răsfrânte în alb

Scrisoare trimisă în noapte
Bătută de vânt la răscruci
Din locul acela pe care
N-ai mai putea să-l ajungi

Beau ceaiuri cu palma la tâmplă
Tresar parcă-aş vrea să mă strâng
Dar ceasul din urmă îmi strigă
Aşează-te naibii la rând

Acolo-am ajuns primăvara
În franjuri şi fără rabat
Departe în albia Nevei
Acolo mi-e parcă mai cald

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să mă-ntorc în Ithaca

N-am să mă-ntorc în Ithaca,
Chipul mi-e mască de scrum,
Arsă e puntea suspinelor,
Cioburi de moarte rămân.

Grea e povara aceasta,
Stins mi-este braţul şi-ateu,
Lung e carnajul simţirilor
Prin răscolirea de zeu.

Paşii se-mpiedică-n mare,
Calul troian amputat,
Frâul, şiragul, izvoarele,
Într-un festin vinovat.

Scurmă cu botul de carne
Noaptea, rahiticul cerb,
Scurmă hipnotice coarne
Răstălmăcire de verb.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e

Mai e o zi sau o noapte
Şi o tristeţe popas
Ca la un ordin de moarte
Rostogolindu-se-n glas

Mai e un arc de speranţă
Nici nu mai ştiu în trecut
Până la zidul de piatră
Fără creneluri născut

Mai e un ţărm către lume
Ca un obraz înspre cer
Inima ta îţi va spune
Până la streşini de ger

Mai e o pasăre albă
Ca o zvâcnire-n final
Ca la un praznic albastru
Dintr-un ţinut boreal

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toţi copiii rămaşi.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, şi-n noapte, şi-n zi,
Pentru cei reîntorşi în poveştile vii,
Pentru cei înălţaţi, pentru cei traşi pe roţi,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porţi.

Voi scrie, la fel, azi, şi mâine, şi-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Şi de-i lung şi amar, şi de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!