urme
tăiam din lumini rădăcini
ne sprijineam privirea de zimții cerului
ne jucam cu troica prin zăpada zăpadă
alergând prin troieni
prin nămeți
rostogolindu-ne
doi pași și-ncă doi
până la furgoanele copilăriei
n-am fost niciodată gata
mi-a luat palmele
mi le-a așezat pe obraji
pe frunte
ca o urmă de sanie
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

nici un cuvânt
nici un cuvânt
nici o boare de vânt
doar țurțuri în noaptea albastră
vor străluci la fereastră
nici un strop de iubire
de vei da ierbii de știre
s-o răzvrăti prin zăpadă
prinsă din ghețuri să roadă
când lăstărit către seară
firul de iarbă amară
va-nsufleți iar prin timp
caierul vieții urzind
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la zăpadă, dar cu o relevanță mică.
Pașii tăi
pașii tăi scuturați pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi și acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
ridicați parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinși în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
pașii tăi
zorii vin chiar și-n ultima zi
ce-o desfid ca și când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca și-acum
pașii tăi
deschizând un alt drum
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne-un răspuns pentru toate
rămâne-un răspuns pentru toate
cum grindina-n țăndări răzbate
și-nvârte în scrumul din vatră
o roată cu spițe de piatră
rămâne-un răspuns pentru toate
cum sângele apă nu poate
să curgă din nou în cetate
el curge cu limbă de moarte
și curge pe străzi și în piețe
de parcă-ar voi să vă-nvețe
și dansul și viața și moartea
și pasul acela ciuleandra
rămâne o zi când se-ntoarce
decembre-n poveste și sparge
zăgazul și-această minciună
șireată obscură nebună
[...] Citește tot
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tropote
Mureau încet fără curaj
Și triști și scunzi
Că nici triaj
Nu mai era în urma lor
Și nici un tren
Și nici o gară prinsă-n stern
Să-i mute parcă din blestem
Și n-aveau cui
Să-i plângă dorul
Nimănui
Mureau încet
Nici nu știau
Că înșiși fiii lor erau
Ai lor și parcă-ai orișicui
Pribegi pe zimții cerului
Veni o zi urcând în timp
Cu ceterele peste grind
[...] Citește tot
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Mihai Robea despre zăpadă, adresa este:
