Pasiunile fug de lumină - lumina le omoară.
Mihail Drumeș în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Pika
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu are nevoie decât de iubirea simplă, de toate zilele, cu scopul ei cert. Marile pasiuni înfruntă timpul, legile firii, toată orânduiala lumii, în goana lor nebună, fără țintă și fără frâu. Și-și ard aripile, asemenea fluturelui care râvnește lumina prea orbitoare pentru el.
citat celebru din romanul Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș (1946)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna îndrăgostiții au o lumină ciudată pe fața lor, care-i deosebește pe unul dintr-o mie de oameni.
Mihail Drumeș în Invitație la vals (1936)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai lipsa unui obiect ori a unei ființe, care ne-a aparținut o dată, ne pune în lumină adevăratul preț.
Mihail Drumeș în Invitație la vals (1936)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna îndrăgostiții au o lumină ciudată pe fața lor, care-l deosebește pe unul dintr-o mie de oameni.
Mihail Drumeș în Invitația la vals
Adăugat de Andreea Sand
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea e scurtă ca fulgerul care umple cerul de lumină. Dacă trăiește mai mult, se spulberă, nu mai este ea și trebuie să-i dăm alt nume.
citat celebru din romanul Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș (1946)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și din noaptea trecutului, peste care cursese atâta pustiu de ani, se desprinse vie, ca o rază de lumină, dragostea ei dintâi.
Mihail Drumeș în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe față, dragostea veștejeste, își pierde frăgezimea, vraja devine ceva obișnuit, de toate zilele.
Mihail Drumeș în Invitație la vals (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unele întâmplări mărunte din viața noastră, în loc să ni se șteargă din minte îndată după săvârșirea lor, printr-un inexplicabil joc al funcției perceptive, ne rămân fixate în memorie, uneori cu o lumină și limpezime atât de neașteptate în ceea ce privește detaliile, încât depășesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta.
Mihail Drumeș în Invitație la vals (1936)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihail Drumeș despre lumină, adresa este: