Pe gândurile pline de forță, ca niște perle, sunt înșirate cuvintele.
citat din Mihail Lermontov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegere
Las lumea să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ți cu noroi
În fața idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc,
La fel cu tine gândul nu mi-i
Nici să iubesc nici să urăsc
M-afund fără sa caut rostul
În chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Dar pentru sufletu-mi exist
În larma lumii ne-ntâlnirăm
O zi ca orice altă zi
Fără de bucurii iubirăm
Fără tristeți ne-om despărți
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Multe râuri liniștite încep cu cascade zgomotoase, dar niciunul dintre ele nu ajunge să se verse în mare. Dar această liniște este adesea un semn al unei mari puteri, chiar dacă ascunse: plinătatea și profunzimea sentimentelor și a gândurilor nu permite impulsuri furioase; sufletul care suferă și se desfată se convinge că așa trebuie să fie, și el știe că dacă n-ar fi furtuni, arșița neîncetată a soarelui l-ar usca.
citat din Mihail Lermontov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stanțe
Nu pot să mă chinui lângă vatră-
Plec de-aici în lupta fără vești.
Poate-acolo va-nceta să bată
Inima în care tu trăiești.
De cerșit eu nu-ți cerșesc iubirea,
Patima-mi la ce s-o mai cunoști!
Focul-nalt ce-mi răscolește firea
Stinge-l-voi în sânge, printre oști.
De-am să cad în noaptea fără lună
Lumea știu că nu mă va boci.
A simțirii mele rea furtună
Nimănui povară n-o mai fi.
Sfintele nădejdi din anii-n freamăt
Vor sfârși pe locul fericit
Unde fără gânduri, fără geamăt,
Va începe somnul mult dorit.
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Înțelegere
Las' gloata să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească
S-arunce-n cale-ți cu noroi.
Naintea idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici s-o urăsc, nici s-o iubesc;
M-afund, făr' să le caut rostul,
În chefuri - nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.
Și prețuim în viața toată
Doar oamenii. Atâta tot!
Nu ne-om minți noi niciodată
Nici alții-a ne minți nu pot.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Lermontov, traducere de Aurel Rău
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea poetului
O, rege, răzbunare, răzbunare!
Îți cad la picioare.
Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigaș
Osânda lui în vremuri viitoare
S-arate lumii dreapta-ți judecată,
Să fie-o pildă pentru ticăloși!
(din tragedia "Venceslas" de Jean de Rotrou)
Sclav al onoarei, suflet drept,
Jignit de clevetiri mărunte,
Poetul cu un glonte-n piept
Muri plecându-și mândra frunte!...
Ocara lumii și minciuna
L-au supărat, nu l-au supus,
Și singur ca întotdeauna
S-a răzvrătit... și-a fost răpus!
Răpus! Ce rost mai are plânsul
Și corul laudei deșarte
Și scuza foanfă pentru dânsul
În fața împlinitei soarte?
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihail Lermontov despre gânduri, adresa este: