I-am văzut mormântul. O cruce de stejar, înegrită de ploi: deasupra, un brad, care fâșâie la cea mai ușoară suflare de vânt. Flori sălbatice pe pământul negru. Pe cruce, o tăbliță: "Aici odihnește robul lui D-zeu Neculai Trandafir..." și celelalte cuvinte nu se mai cunosc, le-au șters ninsorile și ploile.
Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când copiii se rânduiau cuminți în cerdac, eu rămăsei cu ochii holbați în cerul nalt și strălucit, unde vedeam pentru întâia oară în viața mea plutind un unghi de paseri negre. În liniștea care se făcu, le auzeam strigătul alb și straniu.
-Vin cocoarele, zise domnu Trandafir. Și eu repetai, în minte, fericit, cuvântul acela nou...
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era început de primăvară, prin martie, și pe ferestrele deschise năvălea lumină nouă, ca o fulguire de aur. Domnu Trandafir ne privea vesel cu ochii lui negri.
- Băieți, zise deodată domnu Trandafir, astăzi trebuie să ieșim și noi ca gâzele, la soare...
într-un freamăt de bucurie, ne îmbulzirăm spre ușă și ieșirăm în ceardacul larg, de unde se vedea, revărsat pe vale, șesul cel mare al Șiretului, subt aburii subțiri [...]
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt treizeci și doi de ani de când m-am întâlnit întâi cu marele meu învățător Ion Creangă. Eram un țânc bălanel, cu capul mare și privirea sfioasă. Și învățam la domnu Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare, pe care mai târziu, cu ani în urmă, am regăsit-o mică și întunecoasă. Acolo, în bănci lungi, crestate cu cuțitașele, stăteau îngrămădite toate odraslele gospodarilor din Vatra Pașcanilor. [...]
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băieți, urmă apoi învățătorul, astăzi e ca o zi de sărbătoare ș-avem să legăm și noi puțintel cartea de gard. Am să vă cetesc o poveste scrisă anume pentru voi și care se cheamă Capra cu trei iezi... în mine pătrunse o înfiorare caldă, ca totdeauna când se pregătea domnu Trandafir să ne cetească ceva. Și ascultai cu ochii pe jumătate închiși povestea cu ieduții, cu cumătrul lup și cu biata capră văduvă. în depărtare, spre Șiret, vibra lumina.
-Povestea asta, vorbi într-un târziu domnu Trandafir, e scrisă de Ion Creangă, cel care a făcut și cartea pe care trudesc bucherii noștri [...] Eu îl cunosc pe Ion Creangă, urmă el cu oarecare mândrie. L-am văzut vara trecută, la o adunare de învățători. Să știți voi că el are un dar de povestește așa de frumos, parcă ne-ar spune mama povești, în seri de iarnă, la gura sobei...
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihail Sadoveanu despre trandafiri, adresa este: