
- tăcere
- Tăcerea este cumințenia proștilor. Ca să-i faci pe aceștia să-și vină în firea lor adevărată, trebuie să-i provoci să vorbească.
definiție celebră de Mihail Sadoveanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mai trag o sârbă bună, mai beu și mă trezesc
Că singurel vorbesc:
,, O, soartă schimbătoare, ce râzi de omenire!
Nebun cel ce se-ncrede în tine peste fire...
catren de Mihail Sadoveanu din Balada bețivilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Una dintre plăcerile românilor e să vorbească de rău țara și despre poporul lor. Se zice că asta ar fi ceva caracteristic rasei latine. Se poate. În acest caz, obârșia noastră romană se dovedește cu prisosință.
Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nouă ne venea să intrăm în pământ, când zicea: "Măi domnule!"și se uita urât la noi. Îmi aduc aminte ce zarvă a fost când, într-un rând, s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună, peste Siret. Ne-am strâns sara toți băieții, am vorbit, unii plângeau, și am luat o hotărâre mare, să ne ducem și noi cu Domnu peste Siret. Dar Domnu nu s-a dus nicăieri; a rămas acolo pe pământul nostru; și în pământul nostru l-au și îngropat.
Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


La cucoana Aglaie, soția vechilului, veneau neveste cu ouă și cu găini slabe. Dumneaei avea un râs ciudat și o căutătură ascuțită: Da' ce-am să fac eu cu găinile, femeilor? Dă-ne ce ni-i da, noi n-avem cu ce le hrăni! Cucoana Aglaie prindea a vorbi multe: întreba de una, de alta, despre cucoana preuteasă, despre cucoana învățătorului, apoi rostea cu foarte mare mirare: De ce-a fi bătând așa vântul? S-o spânzurat careva... ziceau femeile cu sfială și, c-un zâmbet trist, așteptau rostul cucoanei Aglaie asupra soartei cobăilor lor.
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Balada bețivilor
M-au îmbătat bețivii, m-au îmbătat și pace!
Și n-am doar ce le face!
Și mă trezesc buimac, privind cum alții beu.
Ah! Numai ei să beie? De ce? Să beu și eu!
Mai trag o sârbă bună, mai beu și mă trezesc
Că singurel vorbesc:
,, O, soartă schimbătoare, ce râzi de omenire!
Nebun cel ce se-ncrede în tine peste fire,
Nebun cel ce bea apă, când vinu-i așa bun
Nebun e cel ce doarme, de mii de ori nebun.
Ah! Beat îs, Doamne sfinte! Voiesc să mă mai dreg
Și iau o cană plină, vorbesc și nu-nțeleg.
În jurul meu cu silă privirea mi-o cobor,
Sărmane autor!
Când zorii albi de ziuă odaia luminează,
De-abia câțiva-n picioare mai sunt și meditează.
Tablou-i tare jalnic, odaia e murdară,
Podeaua ințesată de hârburi de pahară,
Și toate sunt stricate, stricați cu toții sunt,
Căci n-a mai fost orgie mai mare pe pământ!"
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihail Sadoveanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Băieți, urmă apoi învățătorul, astăzi e ca o zi de sărbătoare ș-avem să legăm și noi puțintel cartea de gard. Am să vă cetesc o poveste scrisă anume pentru voi și care se cheamă Capra cu trei iezi... în mine pătrunse o înfiorare caldă, ca totdeauna când se pregătea domnu Trandafir să ne cetească ceva. Și ascultai cu ochii pe jumătate închiși povestea cu ieduții, cu cumătrul lup și cu biata capră văduvă. în depărtare, spre Șiret, vibra lumina.
-Povestea asta, vorbi într-un târziu domnu Trandafir, e scrisă de Ion Creangă, cel care a făcut și cartea pe care trudesc bucherii noștri [...] Eu îl cunosc pe Ion Creangă, urmă el cu oarecare mândrie. L-am văzut vara trecută, la o adunare de învățători. Să știți voi că el are un dar de povestește așa de frumos, parcă ne-ar spune mama povești, în seri de iarnă, la gura sobei...
Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Mihail Sadoveanu despre vorbire, adresa este:
