Cu o custură cerca să-și facă o trișcă dintr-o rămurică de răchită. Și când ridică zâmbind ochii spre mine - mă izbi deodată o amintire ce brusc izvora ca din negură, ș-o asemănare izbitoare cu ochii și zâmbetul celei care odată, cu ani în urmă, înflorise ca o floare și-mi fermecase c-un zâmbet și c-o privire un trecător ceas al vieții.
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Care fecioară nu crede că cel dintâi bărbat care-i zâmbește nu-i ursitul său?
citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși "flăcăul" cu care vorbeam era numai de-o șchioapă, deși intrase în a opta primăvară a vieții lui, năcazul lui era adânc și serios; zâmbetul meu pieri pe dată. - Și v-au murit multe, bre Niculăeș? - Multe... răspunse el grav, rezemându-se înaintea mea în băț, ca ciobanii.
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu voi muri întreg, dacă mă simt solidar cu cei care au lăsat să picure în cărți sânge din sângele lor, lumină din lumina lor, trecându-ne nouă un zâmbet de nădejde și încredințarea că răspundem peste veacuri și milenii unei chemări a unui frate și lăsăm noi înșine un vis de nădejde altor frați care vor veni după noi într-un veac viitor.
citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna Mia Vasilian, soția cunoscutului avocat din târgul nostru, observase privirea cucoanei Emilia și zâmbi. I se părea foarte ciudat, cum o mamă așa de înaltă și de groasă poate să aibă o fată așa de uscată și subțire - ca o ață... Las'că amândouă sunt urâte și fără gust îmbrăcate. Și au niște pălării... Cum pot niște femei de condiție să poarte asemenea pălării?
Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cucoana Aglaie, soția vechilului, veneau neveste cu ouă și cu găini slabe. Dumneaei avea un râs ciudat și o căutătură ascuțită: Da' ce-am să fac eu cu găinile, femeilor? Dă-ne ce ni-i da, noi n-avem cu ce le hrăni! Cucoana Aglaie prindea a vorbi multe: întreba de una, de alta, despre cucoana preuteasă, despre cucoana învățătorului, apoi rostea cu foarte mare mirare: De ce-a fi bătând așa vântul? S-o spânzurat careva... ziceau femeile cu sfială și, c-un zâmbet trist, așteptau rostul cucoanei Aglaie asupra soartei cobăilor lor.
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă
Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbești.
Știu că-mi atârnă iertarea
În cornițele zâmbetului tău.
Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subțire,
În grația cu care te miști,
O, mlădios punct de-ntrebare.
Iartă-mă pentru suferințele mele,
Iartă-mă că-mi ești prea dragă,
Că mor când te duci
Și-nviu când apari.
Iartă-mă, Domniță-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ți spre mine
Fața de soare, gene de ceață.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (22 martie 1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihail Sadoveanu despre zâmbet, adresa este: