Lui H.G., desigur, autorul unei cărți de poezie cu iguane de casă
Decât să crești iguane-n casă,
Amice Gârbea, cred c-ar fi
Mai nimerit să mergi la coasă,
Că tot ți-e gândul pe câmpi(i)!
epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!


Îngeri poștași cu goarne
În iernile în care și marea mai îngheață
Vin patinând spre mine pe oase de balene
Îngeri poștași cu goarne și îmbrăcați în ceață,
Asemeni unei toamne bogată-n coțofene
Aceleași vești rescrise mereu de-aceeași mână
Pe foi îngălbenite de-atâta nostalgie
Mi le aduc în portul din mica mea lagună
Pe care-o cred, săracii, doar o butaforie
Se-opresc tăcuți la birtul în care pe sub mese
Cu ochi de sepii câinii uitării se desfată
Și latră-n gând ca gândul înnobilați de lese
Iar îngerii bezmetici cu-agheazmă se îmbată
Își scot cu mâini febrile patinele de care
Stau agățate tandru priviri de aterine
Și dănțuiesc cadriluri în pas de lipitoare
Până spre zorii morții plutind în zepeline
Atunci îmi lasă plicul burtos ca o galeră
Doldora de suspine pe colțul unei stele
Aflată-n loc de sfeșnic și pleacă spre o eră
De unde să se-ntoarcă, mai mulți, mai plini de rele...
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (decembrie 2012)
Adăugat de Daniela Mercan-Pepino
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindire
Te-am despuiat cu gândul așa cum se cuvine
unei femei ce-mi umblă cu potrivite chei
la ușa ferecată să intre înspre mine
sperând că mă găsește la jupuit de miei
Mânjit de tot cu sânge, albastru cum nu este
nici norul din desene naive de copii
făcute-n nopți cât veacul, absurde și inceste
jertfelnice-amăgite cu dulci mizantropii
Amurgul mi te-arată cum nu te știe poate
nici un iubit, nici apa în care te-mbăiezi
o suferință mândră ce se târăște-n coate
s-ajungă să-mi mângâie prea tristele zăpezi
Dar nu, nu ești femeie, acum te văd mai bine
ci doar o oglindire a unui plâns de stea
din cerul ce de-a-ntregul se ține după mine
amușinând murirea ce-mi calcă urma grea.
poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (2016)
Adăugat de Dragoș Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Dacă sunt...
Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?
Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...
Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat de dragoste
Sunt vinovat de dragoste și vreau,
Inchizitorii mei cu oase moi
Să-mi dați pedeapsa celor care au
Ucis cu gândul ziua de apoi
Să mă crucificați mai delicat
Decât pe-un înger cu trupșorul fin
Ce n-a mai săvârșit vreun alt păcat
'n-afara zborului adulterin
Încheieturile să mi le dați
'nainte de-a le prinde milostiv
În cuie, cu decoct de frați pătați
Amestecat ca într-un laitmotiv
De epifanie jucată prost
Cu lacrimile unor spectatori
Mulțime-adusă fără nici un rost
Ca la o luptă de gladiatori
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitrana Vereș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat de dragoste
Sunt vinovat de dragoste și vreau,
Inchizitorii mei cu oase moi
Să-mi dați pedeapsa celor care au
Ucis cu gândul ziua de apoi
Să mă crucificați mai delicat
Decât pe-un înger cu trupșorul fin
Ce n-a mai săvârșit vreun alt păcat
'n-afara zborului adulterin
Încheieturile să mi le dați
'nainte de-a le prinde milostiv
În cuie, cu decoct de frați pătați
Amestecat ca într-un laitmotiv
De epifanie jucată prost
Cu lacrimile unor spectatori
Mulțime-adusă fără nici un rost
Ca la o luptă de gladiatori
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (2015)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu îngerar
"Ești plin de vise", mi-a zis de parcă aș fi fost plin de râie,
"sunt", i-am răspuns, "de aceea și plutesc așa, ca o văcuță gonflabilă din reclame"
"și de paradoxuri desăvârșite"
"și de gol", adaug zâmbind,
e nevoită să-mi dea dreptate, deși nu-i convine deloc: "mda..."
Așa începea mai mereu cearta noastră
un fel de război de o sută de ani,
îmi reproșa că pun cuvintele acolo unde nu te aștepți
și caută cu săptămânile până să-mi poată spune ceva,
că de multe ori plec pe neașteptate
lăsând rezemat de geam între mușcatele rozalii un carton de la o cutie de pantofi
înfățișând o siluetă incertă pe care scrie "eu"
că-l mângâi mai des pe Montaigne, motanul, decât pe ea,
se enervează la culme când găsește lipit cu buburuza cu magnet
de ușa frigiderului un bilet din hârtie galbenă caligrafiat artistic:
"sunt cu Cervantes la băutură",
o să scot odată și odată în stradă frigiderul acesta nenorocit
în care-ți ții morții din romanele alea de care nu te mai apuci
în paranteză fie spus sunt cel mai prolific autor de cărți nescrise
și mai are o mie de motive pentru care-mi scoate ochii
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Marius Cantemir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare-n cot!...
Mă doare-n cot de existență,
Mă doare-n paișpe de decență,
Mă doare-n brici că n-am un sfanț,
Că mi-e bocancul fără branț,
Mă doare-n temenea de dracul
Când șuieră ca pitpalacul,
Gătit în măști de dindărături
Cu hoitul călărind pe mături,
Mă doare-n flendurita viață
Că n-am costume de paiață
Croite-n viclenii hapsâne
Leprozerite și nebune,
Mă doare-n danie de lege
Și drept în brăcinar de rege,
De naufragiul din ponoase
Sau calicitele foloase,
Mă doare-n har de socotință,
De curviștina necredință,
De gândul schingiuind scăparea
Negustorită ca putoarea,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt un colț de lume...
Am rupt un colț de lume, l-am înmuiat în lapte
Să îl albesc, să pară alt colț din altă lume
Una în care-adesea sunt înhămate șoapte
La galbene tramvaie de lemn crescute-n brume
Și-n care toate zboară, copaci imponderabili,
Femei cu-aripi de flutur, stângace, dar ușoare
Toate plutesc, fanfara, jandarmii cei amabili,
Turnul cu ceas, brutarul, pisicile de mare
Alături de barcazuri și de corali, iubita,
Ca puful păpădiei, doi rinoceri, maimuțe,
Un circ întreg nesincer, clovni cu nemiluita,
Ca într-un straniu teatru shakespearean, căruțe,
Și caii lor scheletici, eu priponit de gleznă
Cu un crâmpei de moarte, aerostat penibil
Nedescărnat de lesturi, înconjurat de beznă,
Zâmbind amar la gândul c-o să devin tangibil
Să mă atingă luna, să mă mă sărute norii
De stele pâlpâinde să-mi rezem nemurirea,
Iluzie parșivă, să-mi scuture cocorii
Zăpezile din suflet când mi-or vesti pieirea
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Mihail Soare despre gânduri, adresa este:
