Curățenia sufletescă, a gândului și a dorinței ar putea fi înălțimea de atins într-o viață de om.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- întrebare
- Întrebările sunt o pereche de aripi care te îndeamnă să te înalți sau să cobori, căci țin în primul rând de tine însuți.
definiție celebră de Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În prima dintre tinerețile mele am făcut atletism. Am făcut sărituri, lungime, triplu, înălțime. Ca să poți să sari mai mult, mai înalt, mai departe, trebuie să faci câțiva pași înapoi ca să-ți iei elan. Suntem într-o fază în care e nevoie să ne luăm elan, și să facem doi-trei pași înapoi. E adevărat că găsim mai mulți amatori de pași înapoi decât de pași înainte, e adevărat că unii uită de ce s-au dat îndărăt când de fapt s-au dat dea-ndăratelea ca să sară mai departe, ca să sară mai sus, ca să fie mai buni, ca să fie mai frumoși, mai deștepți, mai inteligenți, mai, mai, mai. Dar astea dupa părerea mea vor trece. Toate trec!
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea de poezie este o trăire esențială, atât de sfântă și de înaltă încât îmi dă voie ca, odată ce i-am pătruns înțelesul, să o port mereu în sufletul, în simțirea mea, în gândul meu, în sensibilitatea mea. Nevoia de a te întoarce acolo unde tăcerea poate avea o valoare aproape egală cu vorba.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mama am fost la biserica Barația, unde am văzut cel mai frumos preot din lume... am văzut foarte mulți popi, niciunul nu era așa... era cu trei capete mai înalt decât mine... o splendoare. Și eu am vrut să fiu ministrant acolo, iar ea n-a știut cum să mă lămurească. Pe urmă s-a dus la popă și i-a spus, explicându-i și că sunt ortodox după tata. Eu mergeam cu ea la biserică. Nu aveam cum să nu mă duc, că rămâneam pe drumuri.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la înălțime, dar cu o relevanță mică.
Prin 1900... vasăzică... 69, a apărut moda să mergem în fabrici cu Teatrul de Comedie, să jucăm acolo, pe terenul dânșilor. Am hotărât să mergem la schimbul doi, ei să fie mai puțini, să caște ochii la noi o vreme și noi să bifăm o ieșire "la uzină". Era acolo o platformă și mai dincolo, între niște utilaje, mă schimbam. La un moment dat, a apărut lângă mine un om care cred că era cu un cap mai înalt decât mine. Arăta cam așa cum arăt eu acum. Cu un bumbac își ștergea uleiul de pe mâini. A venit cu o față foarte puțin prietenoasă la mine, s-a uitat foarte atent și a zis: "Ce cătați aici?". Mă gândeam unde dracu' să fug! "Păi, știți, tovarășu', am venit cu teatrul, cu Teatrul de Comedie, e și tovarășu' Beligan, îl știți..." "Ce cătați aici?" "Păi..." "Ce cătați aici?" "Da' de ce mă-ntrebați așa?" "Măi, tovarășu', eu mă duc la teatru de două ori pe an. Îmi iau nevasta, ne cumpărăm bilet, mergem la teatru, nevastă-mea atunci îmi cumpără mie o cravată, o batistă, eu îi cumpăr ei un batic și mergem la teatru. După spectacol, ne oprim la o bodegă lângă casă, mâncăm o friptură, bem câte o bere amândoi, după care ne întoarcem acasă și o bună bucată de vreme, când povestim despre o întâmplare, spunem: «Când a fost asta? Înainte sau după ce am fost la teatru?» Ce cătați aici să ne luați nouă bucuria asta?" Am rămas de piatră!
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Albulescu despre înălțime, adresa este: