Mircea Albulescu despre căsătorie

Un copil întăreşte întotdeauna o căsnicie. Când copiii se înmulţesc, sentimentul se împarte şi nu mai este acelaşi lucru.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea în timp se toceşte, nu dispare, doar îşi schimbă structura. Soţia mea m-a ţinut aproape 50 de ani lângă ea... nu ştiu cum!

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a ajutat Dumnezeu să pot ieşi din personaje. E adevărat că cere un timp să-ţi aduci aminte cum te cheamă, să-ţi aminteşti unde e nevasta, ce face copilul, ce datorii ai. Viaţa astalaltă are prea puţine în comun cu viaţa aia, adevărată.

citat clasic din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se face dor de Amza Pellea şi de telefoanele pe care le dădea pe la două dimineaţa pentru a mă anunţa că peste două ore plecăm la pescuit sau la vânătoare. Ţin minte că pe soţia mea o enervam îngrozitor, pentru că trebuia ca cineva să facă mămăliga pentru peşte, iar dacă misiunea cădea pe capul meu, nu mai apuca să doarmă nimeni.

Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei îţi găseşti câte vrei. Şi bărbaţi găseşti câţi vrei. Soţi?! Soţi, nu! Spunea cineva că e mult mai plăcut să mângâi izmene decât să calci şi să speli izmene. E dură comparaţia, dar e bună. Colecţionarii sunt amatori de sexul unui... gest. O dată, atunci! După aia vor singurătate... şi stau să vadă dacă mai cade ceva. Ei, e şi asta o glorie... Unele au mărturisit-o şi au scris volume întregi despre bărbaţii din viaţa lor, altele... nu, dar se mândresc în sinele lor.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un actor din tagma mea - mai bine să zic: pentru un actor ca mine - un spectacol înseamnă... trei spectacole. O dată mi-l joc mie. Să zicem peste zi, adică îmi regândesc personajul, repet replici, repet ce va fi fiind în seara respectivă; a doua oară este nunta - ca să zic aşa - adică spectacolul propriu-zis, când noi, cei de pe scenă, ne căsătorim cu cei din sală. Aşadar, o lunga oficiere, care se petrece de-a lungul spectacolului propriu-zis. Şi-apoi, în drum spre casă, mai joc o dată spectacolul în gând, reiau unele momente mai grele... mai meditez la ele - cum va fi fost?!...

Mircea Albulescu în revista Formula AS, interviu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata nu m-a bătut niciodată. Mama, mai zbir, mi-a tras odată vreo două palme. Sigur, acum să nu înţelegi că pledez pentru bătaie. Matei, băiatul meu, a luat o singură dată o palmă de la mine, după o discuţie mai aprinsă cu soţia mea. Dar am regretat după aia. Misterul de viaţă se lasă descifrat. Dar nu cu încrâncenare. «Hai, mă! Nu aşa!» – nu asta e metoda de a arăta calea celor tineri. Palma caldă care îl împinge de la spate: «Du-te... du-te... suntem Împreună. E bine...» şi la un moment dat nu mai ştii dacă palma te împinge, sau o tragi tu după tine..."

citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin 1900... vasăzică... 69, a apărut moda să mergem în fabrici cu Teatrul de Comedie, să jucăm acolo, pe terenul dânşilor. Am hotărât să mergem la schimbul doi, ei să fie mai puţini, să caşte ochii la noi o vreme şi noi să bifăm o ieşire "la uzină". Era acolo o platformă şi mai dincolo, între nişte utilaje, mă schimbam. La un moment dat, a apărut lângă mine un om care cred că era cu un cap mai înalt decât mine. Arăta cam aşa cum arăt eu acum. Cu un bumbac îşi ştergea uleiul de pe mâini. A venit cu o faţă foarte puţin prietenoasă la mine, s-a uitat foarte atent şi a zis: "Ce cătaţi aici?". Mă gândeam unde dracu' să fug! "Păi, ştiţi, tovarăşu', am venit cu teatrul, cu Teatrul de Comedie, e şi tovarăşu' Beligan, îl ştiţi..." "Ce cătaţi aici?" "Păi..." "Ce cătaţi aici?" "Da' de ce mă-ntrebaţi aşa?" "Măi, tovarăşu', eu mă duc la teatru de două ori pe an. Îmi iau nevasta, ne cumpărăm bilet, mergem la teatru, nevastă-mea atunci îmi cumpără mie o cravată, o batistă, eu îi cumpăr ei un batic şi mergem la teatru. După spectacol, ne oprim la o bodegă lângă casă, mâncăm o friptură, bem câte o bere amândoi, după care ne întoarcem acasă şi o bună bucată de vreme, când povestim despre o întâmplare, spunem: «Când a fost asta? Înainte sau după ce am fost la teatru?» Ce cătaţi aici să ne luaţi nouă bucuria asta?" Am rămas de piatră!

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!