Eu, cum am jucat astă-seară, nu voi juca la fel niciodată.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caragiale este atât de cunoscut, încât publicul din sală spune replicile odată cu tine. Asta e bine. Dar vezi apoi că și joacă cu tine. Și atunci, jocul tău și imaginea ta despre personaj se întâmplă să nu se suprapună, să nu aibă același contur cu imaginea pe care și-o formează spectatorul.
citat clasic din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Personajul pe care trebuie să îl joci trebuie să îl cauți, să-l identifici, să te definești pe tine prin el...
citat din Mircea Albulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi în actorie există această vorbă: "dar dacă" și "condiția dată". Personajul pe care trebuie să îl joci trebuie să îl cauți, să-l identifici, să te definești pe tine prin el, prin această propoziție "dar dacă". Cum reacționează el în această situație, iar pentru asta, trebuie să cunoști "condiția dată".
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ieșirea de la un spectacol, un om m-a oprit și mi-a spus: "Cum să fac, domnule Albulescu, să iau spectacolul ăsta acasă? Atât de mult mi-a plăcut!" Recunosc că m-a încurcat. Piesa "Vizita bătrânei doamne", ca și "Dantonul" de acum vreo 40 de ani, se juca de la Bulevardul Bălescu până la strada Arghezi, cât e de adâncă scena, cum să ia omul ăsta spectacolul acasă?
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să dau nume de actori importanți care apar peste tot cu același chip. O, nu! Sunt foarte fericit când pot să fiu cat mai departe de mine. Am fost foarte fericit când Șerban Marinescu mi-a dat să joc în "Cel mai iubit dintre pământeni". Am fost foarte fericit atunci când Tocilescu m-a chemat să-l joc pe Farfuridi. Mi se pare una dintre cele mai mari izbânzi ale carierei mele. M-am bucurat enorm c-am putut să-l fac.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o relație între mine și personajele pe care le-am lucrat. Totdeauna mi-am pus întrebarea ce se întâmplă cu personajele mele atunci când nu le joc; dacă am fost convingător în această seară, am fost într-adevăr în viața acelui personaj. Ce se întâmplă cu acea viață săptămâna viitoare, cum mă întâlnesc cu ea, unde se depozitează ea? Dacă a fost adevărată, ea nu poate să dispară, așa cum sufletele noastre nu pot să dispară.
Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În meseria noastră, care nu are criterii obiective, clare, scrise într-o Biblie a ei, trebuie neapărat să ai și puțin noroc. Și, după asta, următorul pas știți care este? Să ai puțin mai mult. Pentru că se întâmplă nu vreau să dau de data asta nume a terminat cu 10, anul I a fost angajat primul, 3, 4, 5, 6 ani și... unde-i ăla? "Care ăla?" Ăla, cel mai bun, care juca...
citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice actor serios joacă spectacolul de trei ori: o dată înainte, când se pregătește pentru ceea ce se va întâmpla la întâlnirea cu necunoscutul, o dată când acest fapt se întâmplă și după care, întors acasă, încearcă să rememoreze parcursul. Cred că acest lucru este asemănător cu ceea ce li se întâmplă piloților care pregătesc un zbor, el părând a fi un zbor de rutină, dar nu este. La fel trebuie să fie și viața personajului meu ca, împreună cu tot echipajul meu, să putem pluti către sufletul spectatorului.
Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu jucam și 7 spectacole pe săptămână, dar tot mi se părea că nu joc destul. Am fost lacom în tinerețea mea actoricească. Și atunci mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la doamna Bulandra. Mi-o amintesc: cu pălărie întotdeauna, cu mânuși, jabouri, perfectă! Am prins-o plecând către mașina unde o astepta șoferul și i-am tăiat calea: "De ce m-ați luat, dacă sunt atâția alții? Când îmi vine mie rândul să mai joc?". Mi-a răspuns scurt..."Vrei să-ți spui de ce te-am luat?! Ca să nu te duci la Național!". Ea avea acest cult, să-și adune valorile! Și așa a fost povestea cu doamna Bulandra, Dumnezeu să o odihnească.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru un actor din tagma mea - mai bine să zic: pentru un actor ca mine - un spectacol înseamnă... trei spectacole. O dată mi-l joc mie. Să zicem peste zi, adică îmi regândesc personajul, repet replici, repet ce va fi fiind în seara respectivă; a doua oară este nunta - ca să zic așa - adică spectacolul propriu-zis, când noi, cei de pe scenă, ne căsătorim cu cei din sală. Așadar, o lunga oficiere, care se petrece de-a lungul spectacolului propriu-zis. Și-apoi, în drum spre casă, mai joc o dată spectacolul în gând, reiau unele momente mai grele... mai meditez la ele - cum va fi fost?!...
Mircea Albulescu în revista Formula AS, interviu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la jocuri, dar cu o relevanță mică.
Prin 1900... vasăzică... 69, a apărut moda să mergem în fabrici cu Teatrul de Comedie, să jucăm acolo, pe terenul dânșilor. Am hotărât să mergem la schimbul doi, ei să fie mai puțini, să caște ochii la noi o vreme și noi să bifăm o ieșire "la uzină". Era acolo o platformă și mai dincolo, între niște utilaje, mă schimbam. La un moment dat, a apărut lângă mine un om care cred că era cu un cap mai înalt decât mine. Arăta cam așa cum arăt eu acum. Cu un bumbac își ștergea uleiul de pe mâini. A venit cu o față foarte puțin prietenoasă la mine, s-a uitat foarte atent și a zis: "Ce cătați aici?". Mă gândeam unde dracu' să fug! "Păi, știți, tovarășu', am venit cu teatrul, cu Teatrul de Comedie, e și tovarășu' Beligan, îl știți..." "Ce cătați aici?" "Păi..." "Ce cătați aici?" "Da' de ce mă-ntrebați așa?" "Măi, tovarășu', eu mă duc la teatru de două ori pe an. Îmi iau nevasta, ne cumpărăm bilet, mergem la teatru, nevastă-mea atunci îmi cumpără mie o cravată, o batistă, eu îi cumpăr ei un batic și mergem la teatru. După spectacol, ne oprim la o bodegă lângă casă, mâncăm o friptură, bem câte o bere amândoi, după care ne întoarcem acasă și o bună bucată de vreme, când povestim despre o întâmplare, spunem: «Când a fost asta? Înainte sau după ce am fost la teatru?» Ce cătați aici să ne luați nouă bucuria asta?" Am rămas de piatră!
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Albulescu despre jocuri, adresa este: