Cu "Orbitor" rămâne cum am stabilit: se trage în ea din toate pozițiile la adăpostul curajului critic și-al libertății de exprimare. E camuflajul ideal care acoperă râci de toate felurile. Doar că O3 este asemenea "slavei lui Dumnezeu" coborâte din cer: impenetrabilă, incasabilă.
Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, la ora 12, am terminat trilogia "Orbitor". Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Ultimele pagini le-am scris plângând în hohote. Nu mai vedeam literele de lacrimi. Nu-mi vine să cred că am fost în stare să termin cartea asta imposibilă și imensă, care-o să rămână justificarea mea pe pământ. Azi se-ncheie o uriașă etapă în viața mea. Nu știu ce-o să urmeze, sper doar că nu voi fi lepădat cu totul, că mi se vor mai da clipe fericite ca asta de acum.
Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu, dar cu o relevanță mică.
Femeile
"femeile sunt interesante
până în 20 și peste 30
cam 5 înainte și 5 după
ce puști nu-și dorește, când nici nu știe cu ce seamănă obiectu-ăla
o muiere de 30 de ani?
ce chelios la 35-40 nu vrea o fâșneață?
când ai grasă, vrei slabă, căci femeile sunt interesante
puțin sub siluetă și puțin peste
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu știu cum,
o rușinoasă, s-o faci cu lumina stinsă..."
doru și dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la dinu, într-o noapte de chef generaționist
în bucătărie, cu păhărelele de cuba libre: dom-le,
ce-i mai mișto pe lume decât să te ****?
Ce drog e mai tare, ce poem te zgâlțâie mai rău?
"femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt și ele curioase ca și noi
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Din Nimic. Poeme 1988-1992 (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În primăvara lui '79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Eminescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat niște semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Făcuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nceput ne-am simțit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiți. Eu vorbeam numai în citate din autorii mei preferați, ea doar ironic și parabolic, încât uneori, în lungile și savantele noastre discuții de pe străzile Clujului, ne dădeam seama că fiecare vorbea de fapt despre cu totul altceva decât credea celălalt. La un moment dat, s-a oprit lângă un felinar și m-a-ntrebat: "Nu crezi că tot Clujul ăsta e doar un joc al minții? Un vis din care va trebui o dată să ne trezim?" Până și eu mi-am dat seama de livrescul idiot al frazei și i-am răspuns sarcastic: "Nu crezi că Borges a zis ceva asemănător despre Buenos-Aires?" "Nu, nu, eu chiar cred în asta. Chiar cred că nimic nu contează, că totul e visul nostru sau visul altcuiva despre noi..."
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rana
I
vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat
și a facut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninătatea
și nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umărul.
viața o să-mi treacă în pace și armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
rațiunea o să-mi sfâșie creierul.
vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieții mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Femeile
femeile sunt interesante
până în 20 și peste 30 - ei, da
cam 5 înainte și 5 după
ce puști nu-și dorește, când nici nu știe cu ce seamănă "obectu"-ăla,
o muiere de 30 de ani?
ce chelios la 35-40 nu vrea o fâșneață?
când ai grasă, vrei slabă - căci femeile sunt interesante
puțin sub siluetă și puțin peste -
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu știu cum,
o rușinoasă, care să-ți spună să stingi lumina...
Mareș și Dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la Dinu, într-o noapte de chef generaționist
în bucătărie, cu păhăruțele: "Dom'le,
cel mai mișto lucru din lume e să regulezi o femeie, să așa și pe dincolo
și așa, și altfel" - și două ore au vorbit doar de asta, cu detalii,
motanii...
femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt și ele curioase ca noi
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Cărtărescu despre Dumnezeu, adresa este: