Pe aripile fluturilor noștri de hârtie, asemenea unor solzișori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la școală ca să le deslușim. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim și zburăm. Căci fluturele nu se urnește de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri și melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Și atunci înțelegem că zborul, chiar dacă ne duce în lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înșine.
Mircea Cărtărescu în Care-i faza cu cititul?, A patra inimă (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărțile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, așa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când își desfășoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Și tu odată cu ea, ca și când ai călări pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaș. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de ființe care nu ni se arată decât în vise.
Mircea Cărtărescu în Care-i faza cu cititul?, A patra inimă (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frunze, dar cu o relevanță mică.
Zâmbesc
Niște grăsane se uitau la mine
și atunci îmi dau seama că zâmbesc.
zâmbesc în mașina 109 în drum spre slujbă.
firește impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam și zâmbește.
dar eu mi-am amintit de tine și, ca de obicei, am zâmbit.
e o reacție necontrolată.
m-am trezit dimineața încâlcit în vise urâte, cu jupuiri de viu,
cu andrele străbătindu-mi dantura
și mi-am amintit de orele de gramatică.
în masină pute-a maieuri și-a benzină
iar pe geam ce să vezi? blocuri și iar blocuri.
am zâmbit și am ramas, cred, minute bune cu zâmbetul ăsta.
mi te-am amintit în tricoul galben, lăbărțat
și eu tot în tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra.
era antreul plin de gagici încoțofenite
și tipi la costum...
noi parcă eram picați de la Woodstock,
la școala directorul m-a luat în primire și secretara
m-a amenințat
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dă lăbuța (vei da și boticul)
Cri, dă-mi mânuța și fii atentă:
e toamna arborescentă
și nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe șosele.
prin toamnă privești ca prin rigla de plastic
din clasa-ntâia: fantastic
se vedea-nvățătoarea ocolită de curcubeu.
trăim într-un televizor color
cu sonorul dat încetișor...
în culori peruzea, lila, ecosez
zâmbim obraz lângă obraz, împreună
ca Frank Sinatra și Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de lună.
Cri a mea, Cri
cu tâmplele sidefii.
mi-au cam ieșit fumurile de celebritate din cap
și viața literară mi se pare mai departe decât insulele Malvine
și fâșnețele de pe stradă mi se par pure obiecte estetice...
nu îmi mai decupez cronicile din reviste,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Frunze galbene, lumini de trafic
Înnebunesc de tristețe, nimeni nu este în viața mea.
umblu năuc toate serile printre luminile de trafic, privind
cum se aprind arborii pe marginea șoselelor.
stau în stații de troleibuz
în semiîntuneric (toată lumina
mai vine de la un chioșc cu vitrina sclipind), stau singur
singur, singur,
umblu prin umezeala-nserării de unul singur...
și cad frunze, și clipesc luminile de semnalizare
și e frig, mă zgribulesc în jacka mea de piele, visez
și-mi amintesc, și mă uit după fete tinere,
liceene în costume de blugi...
în intersecția de la Bucur Obor
troznesc în vânt steagurile albe pe care scrie COLEUS
tramvaiul 21 ia curba cu-atâta grație
taximetriștii așteaptă la volan, cu mutre nerase...
nefericit, căci este octombrie
privesc scurgerea de focuri roșii a luminilor de poziție
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Nimic (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de frunze uscate
miros de frunze uscate...
am avut odată o pri-prietenă...
eram atunci un licean, și odată i-am spus
ca să fac pe nebunul (eram poet): "știi,
eu văd mai multe culori decât alții", iar ea,
M., mi-a răspuns "păi de ce
nu consulți un ocultist?", dar pe bune,
fără mișto... miros
de focuri de frunze uscate prin curți, pe Barbu Văcărescu,
pe lângă ISPE...
împodobeam atunci toamna cu diamante: o gagică
mi se pare cu plete (sau mănuși?) de diamant
totul era de diamant pe atunci
și dacă oamenii defecau
făceau diamante, zornăind în closet, și
dacă pomii aveau frunze, trebuia
ca ele să fie de diamant.
plângeam bătând la mașină poeme
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profiterol
Toamna a sosit anul acesta fulgerător:
mâncam împreună un profiterol la cofetăria de vizavi de Cocor.
Când l-am început, era vară;
pe la mijloc lingurițele reflectară
foile carpenilor îngălbenite
spițele cărucioarelor ruginite.
La centrul de-alături, unde se umplu sifoane,
roata mare, albastră și cele două pistoane
umflau sifoane cât niște zepeline:
călare pe ele, copiii ieșeau plutind direct prin vitrine.
La baraca unde se-nregistrează muzică pe casete
difuzorul de la intrare emitea doar sonete
și pe casetele AGFA aliniate
erau înregistrate
râsete, râsete de femei.
La fierărie, în truse, șurubelniți și chei
se corodau în vântul roșu al toamnei
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Cărtărescu despre frunze, adresa este: