Nu-i nevoie să găsești nici fericirea perfectă, nici armonia perfectă, nici creativitatea perfectă. Lucrul cel mai prețios este căutarea lor. Câtă vreme cauți, ești viu. Când ai găsit, ești deja bătrân și clasicizat.
Mircea Cărtărescu în interviu (23 iunie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu iubim o femeie pentru că are un corp perfect, ci pentru forma unică a ochilor sau a gurii, în care vedem personalitatea ei profund și subtil erotizată.
Mircea Cărtărescu în Gemenii (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eu sunt un om profund singur, am o nevoie maniacală de singurătate. E esența mea, pe care am vrut întotdeaua s-o exprim în literatură. Singurătatea, pentru mine, este lucrul cel mai prețios și mai dezirabil. Nu am nicio plăcere să socializez sau să-mi fac relații. În același timp, însă, n-aș putea trăi nici cu desăvârșire singur, căci am nevoie, în aceeași măsură, și de dragoste, de căldură umană.
Mircea Cărtărescu în revista "The ONE", interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la perfecțiune, dar cu o relevanță mică.
* În zilele noastre contrabanda cu poesie (cum se numește trecerea poesiei preste bariere și fruntarii, în butoiașe cu scrumbii, în tocuri de încălțări goale pe dinăuntru, în geamantane cu două funduri sau înghițite de oameni plătiți, ce-aveau să le scoață mai apoi prin partea din dos) s-a lățit în toată lumea, și cei ce se amețesc cu fumul ei amar s-au făcut puzderie, de zac în palate și-n bordeie cu ochii dați peste cap, îngânând stihuri înaripate.
* Poeticii sunt răpiți din toate țerile și puși, câte douăzeci într-o subpământă, să cânte necontenit, precum canarii cu ochii crăpați pentru ca ghiersul să le fie mai dulce, iar oamenii tâlharilor scriu cele rostite de ei pe hârtii și le vând la preț de piper și enibahar.
* Vai de poeticul care-și face un nume: e biciuit zi și noapte pentru ca plânsul său să fie mai jalnic și tăria leacului de suflet să fie mai desăvârșită.
* Așa că mor fericiți după ce li s-au muls lapții atât de îmbelșugați ai elegiilor, eglogelor, satirelor, fabulilor și ditirambilor, ce le-aduc faima nepieritoare.
Mircea Cărtărescu în Thedoros (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o cununie la -21*, totul se dovedește a fi perfect
în capot mov cu ape
cu fundă galbenă-n păr
oh, cri,
cât de aproape ești de adevăr!
pisică, iubită, soție
în papucii pufoși
oh, cri-cri,
din Coran și din Bosch
tu vii,
vii să-ți lipești de mine palmele sidefii...
e atât de bine, oh Doamne
atât de bine cu tine!
n-am mai citit nimic de trei săptămâni
iar pentru mine poezia e zero
Helespontul e pe biroul meu cu mașina de scris
eu sunt Leandru și tu ești Hero.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile
"femeile sunt interesante
până în 20 și peste 30
cam 5 înainte și 5 după
ce puști nu-și dorește, când nici nu știe cu ce seamănă obiectu-ăla
o muiere de 30 de ani?
ce chelios la 35-40 nu vrea o fâșneață?
când ai grasă, vrei slabă, căci femeile sunt interesante
puțin sub siluetă și puțin peste
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu știu cum,
o rușinoasă, s-o faci cu lumina stinsă..."
doru și dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la dinu, într-o noapte de chef generaționist
în bucătărie, cu păhărelele de cuba libre: dom-le,
ce-i mai mișto pe lume decât să te ****?
Ce drog e mai tare, ce poem te zgâlțâie mai rău?
"femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt și ele curioase ca și noi
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Din Nimic. Poeme 1988-1992 (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanatismul nu înseamnă admirație. Cei pe care îi admir nu sunt, prin definiție, zei, pentru că pe zei îi venerezi. Sunt oameni cu slăbiciuni, cu suișuri și coborâșuri, dar a căror minte a făcut lucruri la care eu nici nu pot visa, deși am visat toată viața să le pot face. Mă interesează tot ce ține de ei, viața ca și opera lor (mistică, științifică, artistică sau numai meșteșugărească, sau niciun fel de operă în afara desăvârșirii ființei lor). Pe măsură ce-i cunosc mai bine, dorința mea de a mi-i apropia devine și mai puternică.
Mircea Cărtărescu în articol (10 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelili, frumoasili
Mai demult iubeam constelațiile,
azi mi-e perfect perpendicular.
Azi văd scrotul cerului de vară, moale peste Aleea Circului
azi văd ziua de azi ca o mașină de scris electronică
tipărindu-ne cu aldine.
azi dragostea e departe.
Stau în camera asta cu fereastra dând înspre blocuri
și spre muncitoare păroase.
Bat la mașină fără speranță că va ieși ceva, și asta mă și ține în viață:
speranța mea disperată că s-a sfârșit totul, totul.
Nu mai vreau să am nici o femeie.
Nu mai vreau să scriu nici o carte.
Azi bat la mașina mea de scris un poem idiot.
A fost așa: mi s-au dat neliniști, constelații, un soi de nebunie,
un fel de putere de a mă concentra când scriam,
un soi de zâmbet amar și asimetric,
sfârcuri micuțe pe un piept fără păr.
Mi s-a luat apoi credința în mine
și-am rămas ca o cheie de ială
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă lăbuța (vei da și boticul)
Cri, dă-mi mânuța și fii atentă:
e toamna arborescentă
și nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe șosele.
prin toamnă privești ca prin rigla de plastic
din clasa-ntâia: fantastic
se vedea-nvățătoarea ocolită de curcubeu.
trăim într-un televizor color
cu sonorul dat încetișor...
în culori peruzea, lila, ecosez
zâmbim obraz lângă obraz, împreună
ca Frank Sinatra și Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de lună.
Cri a mea, Cri
cu tâmplele sidefii.
mi-au cam ieșit fumurile de celebritate din cap
și viața literară mi se pare mai departe decât insulele Malvine
și fâșnețele de pe stradă mi se par pure obiecte estetice...
nu îmi mai decupez cronicile din reviste,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Miros de frunze uscate
miros de frunze uscate...
am avut odată o pri-prietenă...
eram atunci un licean, și odată i-am spus
ca să fac pe nebunul (eram poet): "știi,
eu văd mai multe culori decât alții", iar ea,
M., mi-a răspuns "păi de ce
nu consulți un ocultist?", dar pe bune,
fără mișto... miros
de focuri de frunze uscate prin curți, pe Barbu Văcărescu,
pe lângă ISPE...
împodobeam atunci toamna cu diamante: o gagică
mi se pare cu plete (sau mănuși?) de diamant
totul era de diamant pe atunci
și dacă oamenii defecau
făceau diamante, zornăind în closet, și
dacă pomii aveau frunze, trebuia
ca ele să fie de diamant.
plângeam bătând la mașină poeme
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era timpul florilor
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate și reprezentanțe
iar azi, pe șoseaua dorințelor mele
îți trimiți ochii albaștri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzișul roz de castani.
ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliții tăi mă fotografiază în mii de poziții, îmi spionează secreția insulinei
iau interviuri până și trusei mele de bărbierit
și îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivățul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, până și șoferului tău mă adresez cu efendi
până și lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, gulerașului tău cu dantelă
îi croiesc și agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătrați de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoțește...
parcă ești un păun, cu bucureștiul înfoiat în spatele tău.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Cărtărescu despre perfecțiune, adresa este: