
Cartea aceea de demult, care m-a umbrit ca un cort timp de multe după-amiezi, a fost primul fluture pe care l-am îmblânzit și l-am făcut să zboare pentru mine. De atunci am încălecat mulți grumaji mătăsoși și am simțit fâlfâitul multor pagini desfăcute larg peste lume. Dar în toți bidiviii înaripați l-am căutat pe cel dintâi, pe cel pierdut. Și am fost uimit să-nțeleg că toate poveștile, sute și sute, pe care le-am citit mai târziu, romane și epopee și legende și peripeții, se leagă, prin subțiri și rezistente fire de mătase, de această primă poveste citită în anii copilăriei.
Mircea Cărtărescu în Care-i faza cu cititul?, A patra inimă (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Dar cine ar putea explica de ce ochii unei femei par imenși, cu flacăra neagră-mov cât timp o iubim, iar când încetăm s-o iubim nu mai vedem altceva decât ochi obișnuiți?
Mircea Cărtărescu în Gemenii (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


În cea mai mare parte a timpului sunt un om senin.
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zâmbesc
Niște grăsane se uitau la mine
și atunci îmi dau seama că zâmbesc.
zâmbesc în mașina 109 în drum spre slujbă.
firește impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam și zâmbește.
dar eu mi-am amintit de tine și, ca de obicei, am zâmbit.
e o reacție necontrolată.
m-am trezit dimineața încâlcit în vise urâte, cu jupuiri de viu,
cu andrele străbătindu-mi dantura
și mi-am amintit de orele de gramatică.
în masină pute-a maieuri și-a benzină
iar pe geam ce să vezi? blocuri și iar blocuri.
am zâmbit și am ramas, cred, minute bune cu zâmbetul ăsta.
mi te-am amintit în tricoul galben, lăbărțat
și eu tot în tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra.
era antreul plin de gagici încoțofenite
și tipi la costum...
noi parcă eram picați de la Woodstock,
la școala directorul m-a luat în primire și secretara
m-a amenințat
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!


Văd zilnic oameni care locuiesc în case minunate, în acele case vechi, de pe marginea bulevardelor sau din zonele tăcute și aurii ale orașului, case adevărate, calde, cu personalitate, pe care le poți iubi ca pe femeia vieții tale. Cu ce le merită ei?
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


La o artistă
prieteno, dormi liniștită cu capul pe perna mea
iar eu voi sta să mă uit la tine
ne-am jucat mult timp unul cu altul
sticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toi
țigări mai ai doar vreo două
ce a fost cu tine haios și ce a fost sexual
și discuțiile deștepte și filmele de la biblioteca franceză
sunt ca un anotimp încheiat
tu vei avea alți iubiți
eu voi scrie alte poezele
dormi liniștită pe perna mea
prieteno
mă-ntreb dacă pieptul tău băietesc
ca al mulatrei lui Baudelaire
se va mai suci vreodată spre mine
mă-ntreb cum te vei purta mâine la gară
știi tu ce e lumea?
n-ai să știi niciodată, nici eu n-am să știu
o să târâm valiza pe roțile pe caldăramul peronului
și dupa asta vom coresponda pân'la vară
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu sunt un om profund singur, am o nevoie maniacală de singurătate. E esența mea, pe care am vrut întotdeaua s-o exprim în literatură. Singurătatea, pentru mine, este lucrul cel mai prețios și mai dezirabil. Nu am nicio plăcere să socializez sau să-mi fac relații. În același timp, însă, n-aș putea trăi nici cu desăvârșire singur, căci am nevoie, în aceeași măsură, și de dragoste, de căldură umană.
Mircea Cărtărescu în revista "The ONE", interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adio! La București
un timp am fost atât de apropiați amândoi
încât îmi aminteam episoade din copilăria ta
și visam visele tale
și când tu îți mâncai curcubeul la lactobarul de lângă scala
eu schimbam fețe - fețe...
un timp am fost atât de fericiți amândoi
încât stăteam la facultate în aceeași bancă
și fondul de ten de pe fruntea ta mi se părea mai important pentru omenire
decât marile descoperiri geografice.
și apoi treceam dizolvând în culoarea de televizor în culori a umbrelei
magazinele cu frapé-uri, furouri și doftorii din pasaj
cei o sută cinci zeci și patru de centimetri ai tăi
măturau asfaltul în fața noastră
și spintecau cu lanternele întunericul bulevardului
în dreptul teatrului foarte mic
și îți cărau în memeorie alte glasuri, alte încăperi...
dar s-a sfârșit, s-a sfârșit! de-acuma cu care amant
te mai împleticești pe sub stele, pe sub bolovanii de diamant?
de-acum patina timpului aproape-a virat
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

De-a lungul timpului, am rămas același jerk căruia nu-i pasă cu ce se-mbracă, ce mănâncă și ce spune la o bere sau la un colocviu, dar am învățat să fiu mai prudent în două privințe măcar. Prima este povestirea viselor, iar a doua, citarea din autorii mei preferați. Ambele plictisesc de moarte atât în scris, cât și în orice conversație pe care o porți, și-ți dau un aer de tip nefrecventabil. Cu toate astea, sunt momente în care mi se pare că am să mor în clipa următoare dacă nu povestesc un vis sau nu-i dau drumul citatului.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Și totuși, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viață, visele și reveriile, depresia, situațiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieții tale "reale" îți arată că, trăind fără reflecție despre tine însuți, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzații, satisfacții, imagini, bârfe, obiecte, minciună și strălucire, tot mai departe de nucleul viu al ființei tale. Ești un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuși. Și vei rămâne mereu așa dacă viața nu se hotărăște o dată să te dea cu capul de pragul de sus.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cei mai mulți dintre noi trăim în lumea exterioară și ne identificăm (o facem de la trei ani) cu imaginea noastră din oglindă. Suntem cei care suntem. Când spunem "eu" ducem arătătorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea largă. De obicei n-avem timp de introspecție și, dacă ne căutăm conștient propria noastră ființă, o facem nu către interior, ci spre suprafața mereu schimbătoare și colorată a vieții, ca un alergător care ar porni o cursă țâșnind invers din startere.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Georgica I
oripilat țăranul își ară
voios câmpia între lăstărișuri
taie cu plugul brazdă bizară și viermănoasă
grânele cresc la telejurnal se împing
în tubul catodic al ciorilor. cra, fatalistule
pământul e un ochi însămânțat cu poze
păscute de râme dințoase voalate
de peștii cu voal. iar țăranul vetust
și bulversat trage apa la baie
și-ncepe să ningă pe pielea lui carnivoră
cu fulgi de porumb ci dă-ne doamne
nouă pâinea noastră ca să ascundem
în coca ei o sticlă de coniac
și-un pat de fier cu luna drept cearceafuri
cu goethe ca mormânt și cu țăranul
oripilat de grâu
ca epitaf.
poezie de Mircea Cărtărescu din Faruri, vitrine, fotografii (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fata cu șosete de diamant
zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu șosete de diamant.
ea are părul de diamant
și fața de diamant
și fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetițe
se vede săpat un mecanism cu rotițe
și un piston de argint.
rotițele se rotesc
pistonul pompează
și adolescenta înaintează
târându-și părul de diamant pe Calea Moșilor.
sub bluza de fildeș
sub sânul ce-ntinde-și
boticuri rotunde de diamant
ea are cosițe
legate cu lițe
și coastele ei sunt cu totul de diamant.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Poeme de amor (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Miros de frunze uscate
miros de frunze uscate...
am avut odată o pri-prietenă...
eram atunci un licean, și odată i-am spus
ca să fac pe nebunul (eram poet): "știi,
eu văd mai multe culori decât alții", iar ea,
M., mi-a răspuns "păi de ce
nu consulți un ocultist?", dar pe bune,
fără mișto... miros
de focuri de frunze uscate prin curți, pe Barbu Văcărescu,
pe lângă ISPE...
împodobeam atunci toamna cu diamante: o gagică
mi se pare cu plete (sau mănuși?) de diamant
totul era de diamant pe atunci
și dacă oamenii defecau
făceau diamante, zornăind în closet, și
dacă pomii aveau frunze, trebuia
ca ele să fie de diamant.
plângeam bătând la mașină poeme
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!


* În zilele noastre contrabanda cu poesie (cum se numește trecerea poesiei preste bariere și fruntarii, în butoiașe cu scrumbii, în tocuri de încălțări goale pe dinăuntru, în geamantane cu două funduri sau înghițite de oameni plătiți, ce-aveau să le scoață mai apoi prin partea din dos) s-a lățit în toată lumea, și cei ce se amețesc cu fumul ei amar s-au făcut puzderie, de zac în palate și-n bordeie cu ochii dați peste cap, îngânând stihuri înaripate.
* Poeticii sunt răpiți din toate țerile și puși, câte douăzeci într-o subpământă, să cânte necontenit, precum canarii cu ochii crăpați pentru ca ghiersul să le fie mai dulce, iar oamenii tâlharilor scriu cele rostite de ei pe hârtii și le vând la preț de piper și enibahar.
* Vai de poeticul care-și face un nume: e biciuit zi și noapte pentru ca plânsul său să fie mai jalnic și tăria leacului de suflet să fie mai desăvârșită.
* Așa că mor fericiți după ce li s-au muls lapții atât de îmbelșugați ai elegiilor, eglogelor, satirelor, fabulilor și ditirambilor, ce le-aduc faima nepieritoare.
Mircea Cărtărescu în Thedoros (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


După o cununie la -21*, totul se dovedește a fi perfect
în capot mov cu ape
cu fundă galbenă-n păr
oh, cri,
cât de aproape ești de adevăr!
pisică, iubită, soție
în papucii pufoși
oh, cri-cri,
din Coran și din Bosch
tu vii,
vii să-ți lipești de mine palmele sidefii...
e atât de bine, oh Doamne
atât de bine cu tine!
n-am mai citit nimic de trei săptămâni
iar pentru mine poezia e zero
Helespontul e pe biroul meu cu mașina de scris
eu sunt Leandru și tu ești Hero.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rana
I
vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat
și a facut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninătatea
și nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umărul.
viața o să-mi treacă în pace și armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
rațiunea o să-mi sfâșie creierul.
vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieții mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Era timpul florilor
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate și reprezentanțe
iar azi, pe șoseaua dorințelor mele
îți trimiți ochii albaștri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzișul roz de castani.
ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliții tăi mă fotografiază în mii de poziții, îmi spionează secreția insulinei
iau interviuri până și trusei mele de bărbierit
și îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivățul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, până și șoferului tău mă adresez cu efendi
până și lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, gulerașului tău cu dantelă
îi croiesc și agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătrați de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoțește...
parcă ești un păun, cu bucureștiul înfoiat în spatele tău.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mica elegie
iubește-mă, pentru că și eu te iubesc,
ține la mine, pentru că și eu țin la tine,
soarele e galben, cerul e albastru, norii sunt albastru deschis,
deci, dragă, să ne bucurăm de viață
"... până nu se rupe funia de argint,
până nu se sfărâmă vasul de aur..."
câmpiile sunt verzi, șoselele sunt prăfuite
dealurile sunt aurii, viaductele de cărămidă respiră,
tu ești o fată bună la sfârșit de concediu
mama ta e o femeie de treabă.
încearcă să te porți frumos cu mine, să nu mă chinuiești,
să nu dai frâu liber agresivității din tine;
nu te gândi neapărat la măritiș, lasă lucrurile să curgă,
iar când faci dragoste, nu te gândi că faci dragoste.
m-am săturat de amoruri cu pandalii -
cred că și tu ai avut experiențe din astea: mușcatul pernei, ore și
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!


Garofița
Teiul Doamnei pare zugrăvit în cridă.
În cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coadă între mușterii
Ca o garofiță între păpădii.
Astfel între brazii cu tulpini de ceară
Lâng-un șipot dulce șade-o căprioară.
Checuri cu stafide doarme în vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o masuță îmi consum frucola
Și citesc cum Nică pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază.
Mușteriii merge, coada-naintează
Rumeioară jună, cu burtica mare,
A ajuns în față, chiar la vânzătoare:
- Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis
să îmi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, două amandine
și ilone șase, glazurate bine,
cinci cutii de friscă albă ca zăpada
și fursecuri unse gros cu șocolada.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Totul (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Cărtărescu despre timp, adresa este:
