Când totul în jurul tău putrezește, de ce să-ți fie teamă? Viața ta poate să ia totul de la început.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aceea spuneam la început că zonele cele mai puțin luminate se întâlnesc în însăși propria lor lumină.
Mircea Eliade în Oceanografie (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să mărturisesc de la început că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi tovărășii cu Maitreyi.
Mircea Eliade în Maitreyi (21 februarie 1933)
Adăugat de dede
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ați văzut vreodată un pește stricat noaptea? Lucește ca o stea. Asta e cultura voastră: fosforescență de cadavru la începutul putrefacției; razele descompunerii.
Mircea Eliade în Întoarcerea din Rai
Adăugat de Moa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, pe când îi povesteam destrăbălările fetelor din Europa, ea m-a întrebat dacă sunt pur, și numai gândul că s-ar putea să nu fiu a înspăimântat-o într-atât, încât a început să plângă.
Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea colaborează, de la început, la Facerea lumii.
Mircea Eliade în De la Zalmoxis la Genghis-Han (1 ianuarie 1970)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este greșită opinia celor care cred că metalele ar fi fost create de la începutul lumii căci ele "cresc" în mine. "Creșterea" se desăvârșește, în mod firesc, înăuntrul minei.
Mircea Eliade în Alchimia asiatică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un moment dat, am simțit că nu mai pot scrie decât la persoana I, că orice fel de literatură, în afară de cea direct sau indirect autobiografică, n-avea nici un sens. Așa am început să scriu "Romanul adolescentului miop".
Mircea Eliade în Memorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egor: Ce vrei să-ți spun, Christina?... Ce vrei să-ți spun? (repetă el privind-o în ochi). Ești moartă sau ești numai în vis? Dar acum te iubesc... N-am vrut să te iubesc la început, mi-a fost frică de tine! Dar acum te iubesc! Ce mi-ai dat să beau, Christina? Ce mătrăgună rodește din buzele tale?!... Aș vrea să te sărut!
replică celebră din romanul Domnișoara Christina de Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt uneori stări care parcă își pierd durata. Nu știi - sau nu-ți aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănțuit, cum se transformă. Și totuși, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îți rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificația ei.
Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de Chis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au început atunci zilele de neliniște pentru bacalaureat. În vară au căzut mulți și din pricina unor întrebări stupide. Ceea ce nu m-a înspăimântat destul ca să recitesc pe vacanță cărțile ultimilor patru ani de liceu. Am încercat să precizez ceea ce trebuia să știu și ceea ce știam. Scriam subiectele pe o listă, iar lista era fără sfârșit, și timpul meu prea scurt, și voința mea îndoielnică.
Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop (1928)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fericire calmă și în același timp și violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la ea o fericire cerească, la o stare de Har. La început starea se susținea numai din priviri. Apoi am început sa ne atingem mâinile, fără a ne despărți totuși, ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot.
Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de Dia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerii au reacționat împotriva curentului de acum zece-doisprezece ani, pornit de la "Gândirea" și "Ideea europeană" (Pârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic; publicatiile lui N. Iorga) care proclamase "autohtonismul", "specificul etnic", în artă și în gândire și încercase cea dintâi filosofie ortodoxă prin crearea tipologiei românești. Cauzele acestei reacțiuni (care a început prin a fi pur spirituală, pentru a ajunge în deplin nihilism, negație a istoriei, relativism în cultură, disolutia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante și prea aproape de noi ca să ne încumetăm să le discutăm în acest articol. Dealtfel nici n-am încercat azi să cercetăm întreg fenomenul "a nu mai fi român", ci numai să denunțăm câteva din aberațiile ultimei mode intelectuale.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Eliade despre început, adresa este: