Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului, capitolul VII - "Visul unei nopți de vară"
Adăugat de Lois Lane
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 14 comentarii până acum.
Este disponibil și textul în engleză.
Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Iubesc până la demență nopțile și rătăcirile prin mahalalele întunecate. Iubesc nu numai faptul cosmic în sine - ci însuși regimul nocturn al spiritului, abandonarea în întunericul neființei, în adâncurile telurice, ori matricea tuturor virtualităților și odihnelor.
Mircea Eliade în Jurnalul portughez
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noutatea anulează în om propria sa cunoaștere despre sine sau, în orice caz, i-o tulbură, i-o întunecă.
Mircea Eliade în Fragmentarium
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți glumi cu dragostea, cu sentimentele acestea care te întunecă, te umilesc, te macerează...
Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de Cosmin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața noastră să ne fie fapta. Pe ea s-o luminăm, s-o înălțăm, s-o păstrăm inalterată în mijlocul atâtor forțe ale întunericului. Viața noastră întreagă este singurul răspuns peste care orice negație, orice critică, orice dinamită metafizică nu mai poate trece.
Mircea Eliade în Invitație la bărbăție
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii au dreptul să iubească în felul lor, așa cum le place, pe cine le place. Fetele sunt libere să se culce cu cine vor. Trebuie să existe și o anumită prietenie, o foarte aleasă înțelegere, desigur, fără de care erotica ar ajunge dezgustătoare... Dar în niciun caz demonismul acela feminin, dragostea aceea întunecată, absolută.
Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la întuneric, dar cu o relevanță mică.
Am hotărât de multe ori să mă analizez până la capăt, să pătrund cât mai adânc în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodată nu m-am putut concentra. Nu m-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un întuneric desăvârșit. De unde să încep să mă caut? Unde aș putea fi eu însumi? Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Și cum se putea recunoaște adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gîndurile se risipeau. Mă deșteptam cugetând la alta lucruri. Începeam din nou, încăpățânat, închizând ochii, astupându-mi urechile, apăsând tâmplele. Același întuneric. Și nu întâlneam nicăieri nici o lumină, nici un sprijin. Cum să ajung la mine însumi? Cum să-mi cunosc eu sufletul și să viețuiesc întocmai după nevoile lui?.... Am aflat un singur lucru pe care-l bănuiam însă de mult: că eul meu din ceasul acesta nu e aemenea celui din ceasul trecut și cu atât mai puțin celui din ziua trecută. Ceea ce m-a uluit...
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Eliade despre întuneric, adresa este: