Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului, capitolul VII - "Visul unei nopți de vară"
Adăugat de Lois Lane
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 14 comentarii până acum.
Este disponibil și textul în engleză.
Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la De aceea spuneam la început că zonele cele mai puțin luminate se întâlnesc în însăși propria lor lumină.
Mircea Eliade în Oceanografie (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să mă cunosc. Trebuie să știu odată sigur cine sunt și ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?
Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața noastră să ne fie fapta. Pe ea s-o luminăm, s-o înălțăm, s-o păstrăm inalterată în mijlocul atâtor forțe ale întunericului. Viața noastră întreagă este singurul răspuns peste care orice negație, orice critică, orice dinamită metafizică nu mai poate trece.
Mircea Eliade în Invitație la bărbăție
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e ușor de înțeles un geniu, dar e cu neputință de înțeles un geniu sterp. Sunt culmi muntoase pe care le poți urca, tocmai pentru că sunt luminoase. Când peste tot plutește negura și peste tot amenință prăpăstiile nedumeririlor, nimeni, nimeni nu poate cunoaște acel munte, care nu are nici nume, nici stăpân.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cât e de zvapaiata și congestionata ziua, pe atât e de sobră noaptea. Și nu ai senzația ca te afli într-un oraș adormit, ci într-o imensă comunitate care șoptește în taină, care veghează sau se roagă. Câte o fereastra luminată, cât o chemare, câte un foșnet, acolo unde n-ai fi bănuit ca veghează oameni, te fac să simți ca viața nu s a stins, ci s-a recukes, și afli că în fiecare casă pâlpâie aceeași milenara viață familială, același veghi de noapte.
Mircea Eliade în India
Adăugat de Roxana Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Am hotărât de multe ori să mă analizez până la capăt, să pătrund cât mai adânc în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodată nu m-am putut concentra. Nu m-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un întuneric desăvârșit. De unde să încep să mă caut? Unde aș putea fi eu însumi? Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Și cum se putea recunoaște adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gîndurile se risipeau. Mă deșteptam cugetând la alta lucruri. Începeam din nou, încăpățânat, închizând ochii, astupându-mi urechile, apăsând tâmplele. Același întuneric. Și nu întâlneam nicăieri nici o lumină, nici un sprijin. Cum să ajung la mine însumi? Cum să-mi cunosc eu sufletul și să viețuiesc întocmai după nevoile lui?.... Am aflat un singur lucru pe care-l bănuiam însă de mult: că eul meu din ceasul acesta nu e aemenea celui din ceasul trecut și cu atât mai puțin celui din ziua trecută. Ceea ce m-a uluit...
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Eliade despre lumină, adresa este: