Mircea Eliade despre religie

Omul nu poate adora divinitatea până când nu devine el însuşi divinitate.

Mircea Eliade în Istoria credinţelor şi ideilor religioase (16 iulie 1977)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că instituţia căsniciei este inspirată de Dumnezeu.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Iacob Eugenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu îşi manifestă dorinţa prin prejudecăţi.

Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de ruxandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele făcut la nevoie ţi-l răsplăteşte înzecit Dumnezeu când nici cu gândul nu gândeşti...

Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai după inventare agriculturii, locul femeii în ierarhia religioasă devine foarte important.

Mircea Eliade în Încercarea labirintului
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentrul omul religios, spaţiul nu este omogen, ci prezintă rupturi şi spărturi; unele porţiuni de spaţiu sunt calitativ diferite de celelalte.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu protestez împotriva acelora care consideră că tendinţa spre sexualitate şi orgie a tinerilor hippy face parte din mişcarea de eliberare sexuală ce are loc în întreaga lume. În cazul lor, e vorba mai ales de ceea ce s-ar putea numi nuditatea paradisiacă şi unirea sexuală înţeleasă ca ritual. Ei au descoperit sensul profund, religios al vieţii. În urma acestei experienţe, s-au descătuşat de toate superstiţiile religioase, filosofice şi sociologice. Sunt liberi. Au regăsit dimensiunea sacralităţii cosmice, experienţa de mult tăgăduită, de pe vremea Vechiului Testament.

Mircea Eliade în Încercarea labirintului (1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, îndată ce iau contact real cu trecutul, îndată ce mă las prins în amintiri - mă simt atât de copleşit, atât de năruit, încât aş risca să mă dizolv de disperare şi tristeţe. Încă din prima tinereţe aveam groază de năvala amintirilor, care mă făceau să sufăr de teribile melancolii... Credeam, pe atunci, că melancolia mea este rămăşiţă încă neconsumată a adolescenţei, sau influenţa eredităţii mele moldoveneşti. Numai în ultimii ani am înţeles că melancolia este singura experienţă religioasă pe care mi-a îngăduit-o Dumnezeu. Şi ea poate izvorî din orice; dar mai cu seamă din amintirea celor ce au fost.

Mircea Eliade în Jurnalul portughez (9 ianuarie 1945)
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea mea e ascensiune; oriunde. Infernul e sus, aşa să ştiţi. Raiul e şi mai sus, dar el nu mă interesează. Orice cale aş bate, muşchii mei se zgârcesc şi oasele ajung pietre îndată ce simt valea. Nu sunt aristocrat, pentru că nu vreau să ştiu de strămoşii mei... Şi nu sunt parvenit, pentru că nu doresc fructele trudei mele; nu vânez ca să mă hrănesc, ci ca să mă joc. Sunt Eu însumi, în toate formele şi gândurile mele. Nu învăţ regulile jocului. Cred că nu l-aş mai putea juca. Să-mi amintesc de ceilalţi ani? Iată: dacă am cunoscut psihologia unui viciu, nu l-am putut practica. De acum sunt înfometat de neprevăzut.

Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţie a făcut Dumnezeu creând lumea, s-a revoltat împotriva haosului, împotriva nefiinţei; în locul nimicului a creat fiinţa, în locul neantului a creat eternitatea.

Mircea Eliade în Întoarcerea din rai
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele etnic al dacilor îşi revelează semnificaţia religioasă primitivă numai în universul valorilor specifice vânătorilor şi războinicilor. La fel, cultul lui Zalmoxis nu poate fi înţeles decât după ce se dezvăluie sensul iniţiatic al ocultării şi epifaniei zeului. Mitul cosmogonic românesc îşi revelează trăsăturile sale specifice după ce descifrăm nu numai preistoria "dualismului" balcanic şi central-asiatic, dar şi sensul ascuns al "oboselii lui Dumnezeu" după ce a creat Pământul, expresie surprinzătoare a unui "deus otiosus" reinventat de creştinismul popular într-un efort disperat de a-l desolidariza pe Dumnezeu de imperfecţiunile lumii şi de apariţia răului.

Mircea Eliade în De la Zalmoxis la Genghis-Han
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christina: Ce frumos eşti! Ce cald şi mare eşti!... Nu mi-e frică de tine; oriunde m-ar duce dragostea asta, nu mi-e frică... De ce şovăieşti tocmai tu, Egor, care eşti bărbat?!...
Egor: Iubesc pe Sanda, şi mă rog la Domnul-Dumnezeul meu şi la Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu!...
Christina: Aş fi putut să-ţi îngheţ gândul şi să-ţi usuc limba. Aş putea oricând să te am în puterea mea, Egor!... Mi-e uşor să te farmec, să fac tot ce vreau din tine... M-ai urma şi tu, ca ceilalţi... Şi sunt foarte mulţi, Egor... Nu mi-e teamă de rugăciunile tale... Tu nu eşti decât un om viu. Eu vin din altă parte. N-ai să poţi înţelege, nimeni nu poate înţelege... Dar pe tine nu voiam să te ucid, dragostea mea, cu tine voiam să mă logodesc... Curând ai să mă vezi şi altfel. Şi ai să mă iubeşti, atunci, Egor...

replici celebre din romanul Domnişoara Christina de Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Teama de necunoscut" este – şi a fost încă din timpul lui Lucretius – un subiect "gras" pentru toţi filosofii şi diletanţii care-şi propun să desluşească originele religiilor, ale mitologiilor şi moralelor.

Mircea Eliade în Fragmentarium
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este de bunul simţ al religiei creştine să-i spună omului să-şi pună întrebarea fundamentală: Care este Adevărul, Calea şi Viaţa? Această întrebare pusă în spirit ca o rugaciune într-un templu face mai mult decât toţi mântuitorii lumii.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii intelectuali judecă totdeauna un popor prin ce creează, nu-l judecă prin ceea ce este, prin supravieţuirea lui. A "crea" este o concepţie individualistă; a fi aşa cum a lăsat Dumnezeu, este adevărata axă a "spiritualităţii" poporului. În concepţia poporului, nimic nu se creează, nimic nu se face; lucrurile vin şi pleacă, lucrurile se întâmplă. Dar aceasta este o problemă prea complicată pentru a o rezolva aici. Este adevărat că poporul românesc suferă de multe păcate, este adevărat că ne lipsesc multe axe – dar aceasta e condiţia noastră umană, acestea sunt posibilităţile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele, sau le putem ignora, pur şi simplu. Dar nu e nici cavaleresc, nici eficace – să ne fie ruşine că ne-am născut români, numai pentru simplul motiv că nu găsim în valentele româneşti ceea ce vrea Chestov sau Dostoiewski.

citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!