Învață să privești mâinile, prietene: Europa toată vorbește în jocul lor!
Mircea Eliade în Profetism românesc, Scrisori către un provincial (14 ianuarie 1933)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Ce oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi și noi admirăm prostește atâția neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa și opinia publică.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu judeca un om după prietenii pe care îi are, ci după tovărășiile pe care le caută, după fleacurile pe care le vorbește în anumite ceasuri de panică.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi vorbim despre moarte în general, dar, de fapt, nu există asemenea lucru; moarte în general, fiecare om își creează, cu sau fără voie, o moarte a lui.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai deprimate sunt femeile care încep a îmbătrâni. Se trezesc deodată singure, iremediabil singure, într-un decor veșted și obosit, fără o afecțiune sinceră in jurul lor, pentru că n-au căutat niciodată afecțiunea, când erau tinere și frumoase, ci numai admirația locvace, elogiul poleit și sclavia ipocrită.
Mircea Eliade în Insula lui Euthanasius (1943)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
La geografie n-am știut să spun flora versantului nord-estic al Munților Apuseni. N-am știut nici afluenții Crișului Alb. Am luat patru. Vecinii mei știau atâtea numiri de râuri și munți... Scriu toate astea în caiet ca să nu uit toată absurditatea Bacalaureatului. Voi dovedi cu atâtea pilde că trec cei norocoși, cei favorizați, cei tâmpi. Eu n-am văzut selecția despre care ni se vorbește. Dacă mă întreba la naturale, insectele, la franceză romantismul, iar la geografie originile geologice ale munților, luam cea mai mare notă.
Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop (1924)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vorbire, dar cu o relevanță mică.
Lunile pe care le-am petrecut în Himalaya, într-un bungalow dintre Almora și Ranikhet sunt prea triste și prea senine pentru a le putea povesti, ca o urmare nefirească la dragostea și despărțirea mea de Maitreyi. Am ajuns aici după ce am fugit rând pe rând din Delhi, Simla, Naini-Tal, unde întâlneam prea mulți oameni și mai ales prea mulți albi. Mă temeam de oameni pentru că trebuia să le răspund la salut, să vorbesc lucruri fără nici o importanță, să-mi pierd timpul, și, astfel nu puteam rămâne atât de singur pe cât voiam eu. Singurătatea îmi era acum și mângâiere și hrană. Puțini moderni, cred, au cunoscut o solitudine mai aspră și mai deznădăjduită ca mine. Din octombrie până în februarie n-am văzut decât un sigur om: pe paznicul bungalowului. Numai el putea intra în camera mea de lemn, numai cu el vorbeam o dată sau de două ori pe zi, când îmi aducea mâncarea, sau îmi schimba urciorul cu apă. Petreceam tot timpul în pădure, căci vecinătățile Almorei cuprind cele mai frumoase păduri de pin pe care le are Himalaya și le cutreieram în lung și în lat, reluând necontenit același film interior al dragostei mele cu Maitreyi...
Mircea Eliade în Maitreyi (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Eliade despre vorbire, adresa este: