Epigrama
Dacă vrem să ținem cont
De esența ei picantă,
Epigrama e un pont
Ce trăiește dintr-o poantă.
epigramă de Mircea Trifu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprigei mele soacre
Mi-aș da un an din viață chiar acum
Ca soacra mea Napoleon să fie
Și, întâlnind un Waterloo în drum,
S-o văd și eu pierzând o bătălie!
epigramă de Mircea Trifu din Unde nu e cap, e vai de picioare (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cărările Olimpului
Uităm mereu, din fericire,
Trăindu-ne din viață partea,
Că-n drumul către nemurire
Mai este un obstacol: moartea.
epigramă de Mircea Trifu din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Din omeneștile comori
E - hotărât - cea mai ciudată:
Deși n-o dăm decât odată,
Ne-o risipim de mii de ori.
epigramă de Mircea Trifu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui maestru al combinațiilor
Când mort, maestrul se visează,
Un gând neliniștea i-o scurmă:
Și-acolo oare se-aranjează
Ca-n viață, toate, pân-la urmă?
epigramă de Mircea Trifu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- operă postumă
- De nu le judeci doar la suprafață,
Postumele oricărui scriitor
Sunt singurele opere din viață
Ce au - retrospectiv - un viitor.
Opere postume
definiție epigramatică de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triunghiul de taină
Sunt dorul născut în formă de cruce,
Crescută în lemnul purtat de-un sărman.
O milă de-un veac timid să ridice,
Un cântec în bradul sfârșitului an.
Se aprinde un roșu din albul zăpezii,
Trezirea la viață a ochilor goi,
Culorile sării în pletele-amiezii,
Se aștern pe cerul ce doarme în noi.
Privirea de teamă deschide-o fereastră
Și noaptea e-o scuză, să pot să trăiesc,
Căci plânge iar cerul cu lacrima noastră
Și-n mine mi-e sete de-al tău "te iubesc".
Pe cer desenat fac un colț dintr-un unghi,
Dintr-un roșu cuvânt, două inimi sihastre,
Se trezește pământu-n-al nostru triunghi
Și se umple iubirea de tainele noastre.
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul unchiului
Cu chipul ca de ghiață
Nepotul, în genunchi,
Gândește trist că-n viață
E prea puțin un unchi!
epigramă de Mircea Trifu din revista "Epigrama", nr. 19-20 (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă jur pe versul meu, copilă
Îmi pun în traistă stropul de rușine,
Căci înnorat e cerul și-i prea mic.
Cobor încet și mă dezic de mine,
Am tot cerut și nu mi-am dat nimic.
Mă răzvrătesc, prezentul ăsta doare
Și nici trecutul nu a fost mai bun,
Trădat sub lună, alteori sub soare
Un singuratic poate sau nebun.
Dorințele se-ndepărtau în noapte,
Eu nu am fost, dar trebuia să fiu.
Nu ascultam al crucii mele șoapte
Ce îmi chema la ea al meu târziu.
Prin vers prea multe vieți trecură
Și în cuvinte-așteaptă alte vieți.
Le curăț cu batista biata gură,
Și sarea asta-a vechilor tristeți.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu (Arezzo, Italia)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Unui medic
Din mâna lui, ce nu răsfață,
- Sfidând destinul implacabil -
Scăpă și-un pacient cu viață...
(Era, desigur, netratabil.)
epigramă de Mircea Trifu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri sărutate
Pe țărmul vieții mele,
Innobilându-mi chipul,
Aprind pe cer candele
Să ardă-n ele timpul.
Și pe nisip scriu "dragă"
Iar marea mi-l culege
Și în abis aleargă,
Misterul să-i dezlege.
Din valuri închinate
Cu sare și argilă,
Pe spume ne-bronzate,
Se naște-a mea copilă.
Din floare de coral,
De mare tăinuită,
O sfântă-n sfântul Graal,
Dar încă ne iubită.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu (Arezzo, Italia)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostit de-o singură lumină
Îți amintești, iubire, mai ții minte,
De fiecare dată-ți prindeam mâna
Și-o petreceam așa ca Săptămâna
Mare, acoperiți doar de cuvinte?
De fericirea izbucnea în lacrimi,
Doar eu ți le strângeam degrabă,
Când le sorbeam silabă cu silabă,
Iubindu-ne sub sfeșnice de patimi?
Și-ți amintești de gura mea iubită
Când te ținea în zbor până și ziua,
Iar tu îmi murmurai "Iubite, piua"
Și adormeai pe mâna-mi adormită!
Pândiți eram la colț de Găuri negre,
Când noi treceam prin fiecare vamă,
Doar în arginți plăteam, nu în aramă
Luntrașului, să vadă că nu vede.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catedrală la piept strânsă
Sunt un Norocos, în viață, blestemată dimineață
Și orice apus din mine, astăzi mă sfințesc strămoșii,
În icoane mă cocoață, ca un bulgăre de gheață
Ce îl rastignesti pe cruce și-l plătești cu ouă roșii.
Tu Nerăbdatoare încă, rabdă-n taina ta adâncă
Căci în versurile sale te-a bătut de mult în cuie,
Ea n-aude că-i de stâncă, rece, palidă poruncă,
Iar tu Pulbere de fată ai s-ajungi a ei statuie.
Fac din picături de sânge, însetatului i-ajunge
Să ridice-o catedrală cu băncuțe ca la școală,
Unde răul ce te-atinge stă în inimă și-ți plânge,
Că-i boier, ori coate goale... picătură de cerneală.
Singura carte ce-i scrisă cu parfumul de caisă
E ținută-ntr-o icoană cu o toartă, parcă-i cană
De ești dună de nisip, însetată poartă-nchisă,
Tu apleacă-te și soarbe șI se mai alină-o rană.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Smochinul inimii mele
Sprijinind un lac de cer cu un braț imens de crengi,
Dragoste cu frunze-albastre și cu inimă de lup,
Ochii minții-nlăcrimați numai tu poți să îi ștergi,
Prinzând rădăcini în dorul gândului lipsit de trup.
Am să scotocesc prin el să învăț pe und' se urcă,
Numai îngerii-mi coboară, c-am o aripă în plus,
Să o las iubirii mele, căci o duc de mult în cârcă,
Doar așa-mi va crește crucea pe care o am de dus.
Tu alinți cu ochii leneși lacu-albastru de pe ramuri,
Codrul și un corn de cerb te vestește c-am ajuns,
Să-ți Iași aripa-adormită pe-ale noastre două maluri,
Ca o punte peste-o mare de-ntrebări fără răspuns.
Lacrimile-ncep să cadă peste lumea mea de orb
Și îmi îndulcește viața tristă-a buzelor flămânde,
Le hrănești la tine-n brațe și în ochii lor de cerb,
Le vezi frica mea, de mine, lângă tine cum mă prinde.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara vieții
Cândva, nălucă-mi era zborul
Din treapta "vreau", pe treapta "pot".
Azi - temperat - întâi socot
Și dacă urc, iau ascensorul.
epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Trifu despre viață, adresa este: