Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Mirela Nicoleta Toniță despre verde

Mirela Nicoleta Toniță

Dor de mare

Astăzi,
iarba a înverzit printre pietre
din nou sânul naturii e verde.
Mai aspru e vântul, aridă-i trăirea.
Mă plimb printre pietre
inventez forme în culori și semne.

Mi-e dor să știu apa cântând către maluri.
Închid iară ochii și merg către valuri.
E-n suflet dorința să simt mai aproape
săratul ei gust, mi-e marea aproape,
în suflet mi-e pace.

Albastră e rana ce-mi fulgeră ochii.
Amintirea mă doare și încet, cu o șoaptă,
apropii de buze, pană și-o scoică.

Dorul de mare urcă spre tâmple,
o lacrima sfântă e semnul de cruce...

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

o lacrimă

Din lacrimă de dor se naște primăvara,
din vise verzi mai înflorește încă floarea,
din albe fire-adânc ți se arată
că-n viață doar vei trece
și meriți înc-o soartă.

De inima-n suspine,
nicicând să te-apropii
căci floarea din retină
nici ea nu-și știe sorții.

Tristețea pân-la stele
e o lacrimă ce doare
și visul e dorință.
Nu plânge niciodată.
Durerea e făgăduință.
Veni-va iar o vreme
când vei simți căința...

Ȋn palme-ți va rămâne

[...] Citește tot

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

De ce să caut pietre pe caldarâmul ud?

De ce să caut pietre pe caldarâmul ud
când lacrimile s-au oprit la răscruce
de cântec?... îngână în depărtări
vântul, elegia celor ce și-au căutat iubirea
la trunchiul copacului din ei...
erau doar rădăcini răsfirate în loc de degete
cuprind frunzele umede de-atâta ploaie
sunt de fapt pleoapele verzi ale copacului
desprinse de pe trupul primăverii
când iarna le-a nins, alb, până in adâncul
pământului... să le hrănească bulgării nenăscuți
înfloresc mugurii, rotund, rodul săruturilor,
au crescut petale pe pântecele virgina al crengilor
e simplu... și atât de verde... poveste de dragoste...
taina pulsului e ascultată doar de tâmpla zvâcnindă...

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Ofranda

leg părul cu o eșarfa și în difuzoare
aud moonlight sonata
într-o oarecare zi fusesem fără auz
deloc
simțeam cu degete febrile, muzica
în taina lacrimilor
melodios și-o lună rotunda
scapara peste varfuri de brazi, doruri
tăcute, spuse doar în șoapta
la sfat cu mine insami și din toate valurile mării
am ales pe cel mai anonim și din toate verile
mi-aduc aminte de cea care a început
cu cireșe la urechi râzând sub crengi
cu frunze verzi ca privirea din care sorb trăirea
azi încă aud și dacă închid ochii
pășesc peste note ca pe un cor de sunete
acum nu vreau să aud cu urechile
ci vreau să simt cum mă sfredelește
o privire atât de adânc încât sculptez secunde
pentru raftul din mine pe care așez, ofrandă,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de MirelaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Cărări celtice

Hoinăresc pe cărări celtice,
fluier a dor de acasă,
răscolesc mirosuri
în flori de castan.
Întunericul moare
într-un ochi de oglindă.
A fost pătrat de noroc
s-a spart în păcate,
șapte la numar de ani.
Simt verdele copacilor,
bucata cubică în ceașca vieții,
cafea cu iz de dimineață.
Rămâne zațul sentimentelor,
stanțe cu formă de talpă.

caut pașii timpului în mine.

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la verde, dar cu o relevanță mică.

Mirela Nicoleta Toniță

cutreier cu pașii cuvintelor

Cutreier cu pașii cuvintelor,
labirinturi de inimi împietrite în nerostire.
Văd cu inima cuvinte golite de vocale,
brutal scrijelite pe inimi-pietre.
Le sterg, alb, cu versuri...

Ȋn unele inimi răscolesc jarul mocnit
al amintirilor
și-l învii apoi cu o lacrimă.

Adun semințe de mac
din inima mea
și le sădesc să răsară roșu de iubire
într-o inimă-stâncă aridă.

Culeg verde din frunze
să reînvii o inimă arsă de galben...
Cutreier...
văd...
simt...

[...] Citește tot

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Ancestrală

Cândva culegeam flori și frunze
așa se năstea în fiecare an ierbarul.
Acum rup sentimente,
le lipesc cu litere anapoda,
petice de hârtie mirosind a vechi,
scriu testamentul cu litere de tipar.
Vreau să am la nunta mea
de ieșire din viață,
fanfară și alămuri
să se scurgă seva copacilor din cale.
Am închis porțile percepției
cu rășină de brad,
să nu putrezească privirea
într-un ochi de baltă
lăsat în cale de ultima ploaie
de lacrimi.
Bocitoare mă trezesc la viață
mai am de trecut Stix-ul
dar încă nu am găsit în pământ,
moneda găurită

[...] Citește tot

poezie de (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Non-sens

deziluzii...
frig pătrunde-adânc în oase,
pândesc la trecerea dintr-o idee
în alta
concave-ascunzișuri de sens,
nimfatice fragmente.
aruncătorii de flăcări, circarii
și cămilele au reprezentație
pe-o coamă de deal,
iarba arsă de soare,
colina ridicată în cinstea căderii
și eu-păpusa c-o sută de ațe
înfipte-n mâini...
doar presupusă alunecare,
abisul de gând, visul de-un val, uitat anotimp
da... mi-amintesc că odată în fagurii de miere
era ascunsă, de fapt, întreaga fiere...
gustat-am...
și de-atunci nu mai închid ochii
de teamă să nu cad mai jos decât lacrima.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mirela Nicoleta Toniță

Paiete vesele și triste

Paiete vesele și triste,
rătăcire în labirint lacunar,
litere se înconvoaie haotic în cuvinte.

Răsucesc semn de întrebare
pe cârligul undiță al rostirii,
retoric îl alung în marea de verde,
loc de taifas al melcilor-vorbe.
Vânători de cuvinte-nțelepte
adună monezi găurite
din fântana cu dorințe deșarte.

Alchimiștii sapă încă în urme
pe necărările deșertului,
circumvoluțiuni alegorice de vorbe,
nuci decojite de înțelesuri,
dorul meu de toamnă târzie,
crestat doar pe palme
și-n gânduri...

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

A fost odată

A fost o dată
o rază de soare
Și o sărutare
S-au întâlnit pe o floare
albastră, de cicoare.
A fost de-ajuns
Să se nască o culoare
Nu-i alb sau albastru
Nici măcar culoare de astru
E poate sânge de verde
Nu scrie dar merge.
Nici roșu nu-i
că e al macului.
Sau poate galben...
Și roșu și verde și albastru...
Stai!
Continuarea...

Raza a iubit sărutarea
și așa s-a născut culoarea....

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mirela Nicoleta Toniță

Eu nu regret că trec dansând pe apă

Eu nu regret că trec dansând pe apă
știind că cinci minute nevorbite
sunt cratere de ochi ce-n mine sapă
mutând un corp cu umbre-acoperite.

Eu n-o să plâng în neștiutul codru
când, despuiat de verdele mister,
suspin în ne-ntreruptul nostru șmotru,
zăpada să ne-acopere, atât mai sper.

E albă de cuvinte, ascunsă într-un zbor
un dans aprins în ruguri de fluturi de lumină
în lume călătoare, în pași cuminți de dor
și-astup în amintire un vis și o copilă -

Azi doar cu gândul mai vorbesc, încetișor.
Deasupra e zăpadă. E albă, inocentă,
dar îngropate-n tină așteaptă mărțișor
albeața neînfrântă cu ceru-mi congruentă.

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Unghii de anotimp

Nu am să spun de ce...

pâlcuri de copaci se-nșiruie privirii
printre ei alunecă rânduri, rânduri
lumina strânsă-n raze
și-atunci ridurile trunchiurilor spun
povestea trecerii. Mirosul lemnului,
tânguitul crengilor și-adorm până
la capătul din pământ al întrebării.
Din scorburi lipsește aerul, rădăcini
cresc și degete în loc de raze.
Unghii dor și cu atâta dor de-mbrățișare
mă știu doar vremurile anotimpurilor
unul după altul și din calendar se duc
frunză după frunză, primăvară după toamnă
atât de verde e doar privirea ta
și-n semnul de-ntrebare. Mai crește azi
un prunc din pomul răsădit departe
din vântul purtător de idealuri.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Cuvântul meu, tăcerea (acrostih)

Crisalidele au mușcat cuibul ne-nașterii.
Universalitatea moare-învie-n destule copii.
Vitraliile pântecului verde naște primăvara.
Ana s-a metamorfozat în lut.
Nimfele cântă în hora imaterialității:
Tu, lumină mi-ai ascuns dreptul de-a fi, femeie,
Undeva, în samavolnicia uzurpatorilor de euri!
Lampa dezgroapă din firidele minții, neuroni avortați!

Mute ființe decupează din hârtie albă,
Ecouri surde în valuri mânjite de cerneală!
Unele dopuri scot sunete bizare.

Telurice, vise alunecă spre miezul credinței.
Aud, în depărtare zgomotul nașterii.
Crispate fețe dălțuiesc stâncile (cu forma femeii) departe de mal.
Euforia dezvelirii adună nepieptănate paiațe.
Rumoare lângă apa murdară de val:
E zidul surpat! Incinerată, Ana, moare-ntr-o cană de lut.
Azi, bețivii sorb lichiul dulce-al curgerii... doar azi.

acrostih de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Când o să mai știu oare...

Când o să mai știu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrățișări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...

Când o să mai știu oare
să ascult șoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
și atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrențele ploii.

Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creșteam
doar o frunză în priviri
și o plângeam verde

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Mirela Nicoleta Toniță@verde? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Mirela Nicoleta Toniță despre verde, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care sunt beneficiile cafelei verzi? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!