A-nflorit Teiul iar, Iubite!
A-nflorit teiul nostru azi, iubite
Și florile-i albe dansează în vânt
Eu, singură, cu cărțile-ndrăgite
La umbra lui m-așez, pe vechiul tău veșmânt
Un vers încep, din pagini aurite
Și regăsesc numele tău în gând
Mă cheamă dorurile tale răscolite
De florile ce cad pe trupul meu arzând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dor
Îți scriu
în ceas de noapte
scrisori, poeme, șoapte
de dorul tău
departe
mă poartă gândul,
poate,
pe căi catifelate
cu tine parfumate
și gânduri violete
aștern pe-ntunecate
ecuori disperate
îți las eu într-o carte
pe viață și pe moarte
suntem uniți
de soarte
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul Danseaza
Văd dorul cum dansează
În umbre argintii
Îndrăgostiți visează
Flori albe și câmpii.
Plutesc și delirează
Pe dealuri, peste vii
Fluturi ce-n zbor flirtează
Secunde cât sunt vii.
Secunda lor durează
Eterne veșnicii
Și clipa ce dansează
E numai bucurii.
Aș vrea și eu, cu dorul
În zbor să pot pluti
Cu mâna, vântul
De-aș putea opri, secundele
Le-aș transforma in veșnicii
Pe tine iarăși
Atunci eu te-aș iubi
Și viața-ntreagă doar ție
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Flacara Iubirii
Mă simt învins
și dorul mă înfrânge
în mreaja ei sunt prins
chemarea-i mă convinge
eu nu o pot respinge
cu ochii-i, inima mi-atinge,
Dar cine poate stinge
flacăra iubirii când se-ncinge
când muzica pătrunde și în sânge,
o lacrimă pe față se prelinge
și până și-o chitară plânge,
când flacăra iubirii se încinge
și razele fierbinți ea își răsfrânge
nu e făptură ce poate s-o alunge
eu sunt prea mic, căldura-i mă învinge,
e flacăra iubirii,
la suflet îmi pătrunde.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorul de la pășune
Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de pășune
Eram doar o copilă și tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, și mai aveam și-un câine
Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă pășune cu iarbă și cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată și un tânăr păstor
Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Și stelele priveau în măreția lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor
Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era să cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu știu de ce și cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Monica Trif despre dor, adresa este:
