O Raza De Soare
O rază de soare
e speranța ce-n amurg nu moare
dă dimineților culoare
transformă ziua-ntr-o splendoare
ea poate încălzi o mare
căldura-i nu se pierde-n zare
tot ea deschide
petalele într-o floare
e zâmbetul ce-aduce
în suflet sărbătoare
Să nu uitați
în ruga voastră
adresată Celui Mare
să-i mulțumiți
și pentru
razele de soare
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa Mea
Învăluită în mătăsuri albe
Sclipești ca o regină de smaralde
Ți-atârnă-n păr florile dalbe
Surâsul și privirile-ți sunt calde
Vei fi mireasa mea în noapte
Te voi invălui în șoapte
Nimic să ne despartă nu mai poate
Eu îți voi fi mereu aproape
Iar dimineața-n zori, topiți de-amor
Când viața noastră-ncepe
Vom pune lumii un zăvor
Ei n-ar putea pricepe
Noi doi ne vom ascunde sub un nor
Si ne-om urca incetișor
Pe un făgaș măreț de dor
Vom făuri un vis nemuritor
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sărbători, dar cu o relevanță mică.
O lacrimă din întâmplare
Ți-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simțeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca prețul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucovina
Bucovina -
mă-ntreb azi cu mirare
cine poți fi tu oare?
Nici nu mai știm și noi
de ne cunoaștem
sau suntem doi străini.
Avem același sânge,
aceeași mamă
pe amândoi ne plânge,
ai noștrii munți
pe amândoi ne-au apărat
și Prutul, setea
cât nu ne-a stâmpărat...
Dar au venit barbarii
și-n stăpânire te-au luat,
și-atât de crud
ne-au separat.
Iar azi cu îndârjire
cerem cu toți-unire
și într-un singur glas
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif (5 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Păstorul de la pășune
Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de pășune
Eram doar o copilă și tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, și mai aveam și-un câine
Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă pășune cu iarbă și cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată și un tânăr păstor
Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Și stelele priveau în măreția lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor
Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era să cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu știu de ce și cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Monica Trif despre sărbători, adresa este: