Nela Talabă despre dor

Cursivitate

Să pendulezi în lume între alb şi negru,
să te găseşti neîncetat,
centrifugal,
între pustiul de a fi
şi muntele de a fi,
între cămila ce ascunde tot deşertul în cocoaşă
sau vulturul ce poartă,
neştiut, pe aripi, toată zarea,
aceasta este drama eternei sfâşieri.

Să laşi în urmă, zi de zi,
clipe în agonie,
chipuri ce nu mai sunt în pas cu vremurile,
să vezi oglinda vieţii tale
în lucruri străine de esenţa ta,
aceasta este drama eternei fragmentări
şi a eternei înstrăinări.

S-arunci de-a valma
în suflet şi în poezie

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri, gânduri...

Plâng păsările lumii...
Nu mai au loc pe Pământ!...
În locul lor, pe garduri,
printre crengi,
pe sârmele de telegraf,
în orice colţ al lumii,
stau doar gânduri, gânduri,
pâlcuri de gânduri
sau gânduri izolate.
Oameni trăiesc, mănâncă, dorm,
stau întinşi la soare,
se ceartă, se iubesc
fac mitinguri,
fac revoluţii,
fac demonstraţii,
pe stradă, în Parlament,
în faţa lui Dumnezeu,
şi îşi aruncă gândurile
ca pe nişte rufe murdare
sau obiecte uzate,

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străfulgerare

Îmi legănam aşteptarea la sân
într-un cuib stingher
troienit de flori de ger.
O străfulgerare m-a trezit din torpoare.
O străfulgerare de gând,
o străfulgerare de vis,
o străfulgerare de dor,
nu ştiu exact ce era.
Ştiu doar că
alergai prin troiene cu un şoim pe umăr.
"Adăposteşte-mă în noaptea ta cu stele!"
strigai,
şi strigătul tău
a dezgheţat
lichenii sidefii de lumină
încremeniţi de la începutul Creaţiei
pe partea nevăzută a Lunii.
"Deschide-mi o fereastră
spre lumea ta de linişte ascunsă!"
mi-ai zis.

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara viitoare...

Au obosit de-atâta vară stejarii,
încât secundele abia mai ticăie pe ramuri.
Driade sfioase, lunatice, cu chipuri străvezii ca aerul,
cu degete de ceaţă,
ies de prin scorburi
şi-ncearcă în zadar să-i încălzească la sân.
Le freacă mâinile-ngheţate,
le şoptesc în ureche eresuri
de la-nceputul lumii,
cercând din greu să le aducă
verdeaţa în obraji.
Dar e-n zadar.
Suflarea lor vârtej de gheaţă e
şi, învolburate, înfrigurate,
transfigurate-n frunze palide sau sângerii,
secundele pădurii se desprind de pe ramuri
şi cad
ca dintr-o clepsidră spartă
în braţele de mamă, calde, ale pământului.
Şi astfel timpul capătă o consistenţă de lut,

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul libertăţii umane

Suntem liberi!
Suntem liberi!
Să supunem elementele
doar cu o mantră a iubirii!

Suntem unici!
Suntem unici!
Universul se învârte pe orbita inimii noastre,
n-ar exista nicio stea fără privirea noastră,
n-ar exista niciun zbor fără dorurile noastre.
Stelele zburătoare se nasc din cântecele noastre
şi subjugă
zilele de emfază ale dragonilor de umbre
care cuceresc spaţiul nepus la adăpost.

Celulele spaţiului încă acoperit al lumii
se culcă pe rugăciunile noastre dezgolite,
uitate sau aruncate pe neiertări de gheaţă.
Să ne trezim din adâncirea în pierderea de sine,
din lâncezeala zilei tridimensionale,

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!