E frumos să mori pentru o idee, dar e greu să trăiești pentru ea. Eroismul adevărat, deși despodobit de destinul tragic, e acesta din urmă.
citat clasic din Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară
Coboară păsări cu sfială
Pe fumurii momâi
Și fiecare oboseală
Își cată, grea, un căpătâi.
Atârnă-n cerul de cenușă
O margine de lună moartă
Încovoiată ca o toartă
De căldărușă.
Tăcere în tăceri te simți
Și seara e ca serile
Când greieri rod cu mii de zimți
Tăcerile.
poezie celebră de Nichifor Crainic din Țara de peste veac (1931)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă
Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii
Ce ardeți în zarea deșartei câmpii,
Înalte și fumegătoare feștile
De veghe la moartea frumoaselor zile!
Dar moartea cu aripi de ceață v-atinge
Când vântul vă bate și ploaia vă stinge,
Iar frunza târzie, din rară mai rară,
Stropește pământul cu picuri de ceară;
Stropește pământul încet, până când
Tulpinele goale-or rămâne-ncurând,
Pe zarea deșartă a moartelor zile
Stând negre ca niște scrumite feștile.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul binecuvântat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvârșirii spirituale. Dar când omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul care și-l pierse. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecernie
Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic.
L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinti intre stergare de galben borangic
Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.
Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti
Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean
De dincolo de lume te-ndeamna să renunti
O taina fără de moarte la veacul pamantean.
Vom asculta din strana vecernia-n sobor
Când intra-n schit odata cu pasul serii lent
In murmure ca zvonul albinelor în zbor
Naluci calatorite din Vechiul Testament.
Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei
Vor ingina soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lina m-as bucura să zici.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nichifor Crainic despre moarte, adresa este: