Nichifor Crainic despre religie

teologie

Teologia este explicarea sistematică, prin mijloace raţionale, a adevărului revelat în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, a căror depozitară e Biserica.

definiţie celebră de Nichifor Crainic în Dostoievski şi creştinismul rus
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este să munceşti şi să crezi în Dumnezeu.

citat celebru din Nichifor Crainic
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru pace

Slavă ţie, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopţii visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ţie, Doamne, pentr-această noapte.
A lăsat un înger porţile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopţii năzărit în vise
A lăsat un înger porţile deschise.
Doamne, dă aevea pacea ta cerească,
Care întăreşte din fricoşi profeţi,
Măduva ce-mpinge seva să-nflorească,
Doamne, dă-mi aevea pacea cea cerească.
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge,
Şi rodeşte bobul viitoarei uri,
Pacea ta răsfrânge Raiul în făpturi
Cel înfrânt e-o jele care frânge,
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura ca totalitate a creaţiilor geniului omenesc nu are sens în sine, ci se integrează ca parte în concepţia religioasă. Ea iradiază din credinţă ca văpaia cu focul aprins.

Nichifor Crainic în Gândirea (ianuarie 1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi, fiindcă toţi purtăm nostalgia personală a unui rai, pe caer l-am pierdut. Copilăria ne apare astfel ca o tainică supravieţuire a paradisului terestru în fiinţa omenească şi totodată ca o indicaţie a posibilităţi de a-l recuceri în duh!

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul potirului

Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Cristos.

Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu painea de-a pururi a neamului meu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apariţia celui mai mare romancier al lumii, care e Dostoievski, geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie pentru a ridica arta până la înălţimi neatinse. Scriitorul rus nu şi-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine şi Cornelille, ci după disciplina hagiografiei bisericeşti. Romanul "Idiotul" e, în realitate, o hagiografie modernă, iar "Fraţii Karamazov" o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspiraţie e conştiinţa creştină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului şi paradisul iubirii dumnezeieşti.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinităţi cu raiul; şi pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viaţă începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialităţii se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreaţă a unei lumi noi, rezidită din sfinţenia copilăriei.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea din amurg

Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.

Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.

De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.

Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mediocră, cenuşie, îl interesează pe Cehov, viaţa de aventură epică pe Gogol, viaţa de senzaţii pe Tolstoi. Dostoievski depăşeşte epicul exterior şi psihologicul. Fenomenele nu-l interesează prin ele însele, fiindcă esenţa vieţii nu stă în fenomene. Ele sunt apariţii secundare. Trebuie căutat izvorul lor cel mai adânc. Iar acest izvor ascuns, din care gâlgâie în suflet fenomenele psihologice şi se revarsă în afară şi faptele, e spiritul, pe care îl vede până în profunzimile abisului, în demonica lui înstrăinare de Dumnezeu, şi până pe culmile vecinătăţii cu Dumnezeu. Descoperirea acestui spirit acuns, focar central din care se împroaşcă în afară amestecatele aspecte ale vieţii, e tema fundamentală a operei lui Dostoievski. (...) Protagoniştii operei sale întrupează moduri de existenţă concepute la extrema limită a naturii umane, adică acolo unde spiritul nostru fuzionează, posedat, cu puterile diabolice sau, iluminat, cu puterile dumnezeieşti.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milogul

Cerşea la colţ un slăbănog
în zdrenţe, slut şi fără dinţi,
neguţătorul de arginţi
gândi, zărindu-l pe milog:
"Eu nu dau mila mea obol
acestui trântor de prisos"
şi-ntoarse rânjetu-i câinos
rămasului cu mâna-n gol.
Trecu maestrul glorios
al farmecului triumfal
cu spiritul în ideal
şi-a zis văzând pe zdrenţuros:
"E-atât de slut şi mă-nspăimânt
eu, magul purei frumuseţi!"
şi-ntoarse recele dispreţ
rămasului cu mâna-n vânt.
Trecu predicatorul sfânt
grăbindu-se către amvon
vijelios ca un ciclon
să se dezlănţuie-n cuvânt,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!