În viața prezentă, oamenii nu pot fi fericiți.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intelectualitatea presupune cât de cât o viață proprie a intelectualului hrănit cu idei, modelat de probleme, amplificat de un continuu contact cu cartea, instrumentul prin excelență al unei vieți intelectuale.
citat celebru din Nichifor Crainic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cules de vii
Podgoria și-a tras un văl august.
De purpură, rugină și văpaie,
Iar strugurii par ugere bălaie
Cu sfârcurile doldora de must.
Culegătorii toarnă din hârdaie
Și-mi dau din veselia lor să gust,
E-al vieții bogat holocaust
Și-un dar tomnatic râsu-mi întretaie.
Podgorie rodind cu prisosință,
Tu viață, poamă nesdrobită lin,
Aș vrea cu o năprasnică voință,
Ca strugurii într-un pahar de vin
Să te strivesc pe toată-ntr-o credință
Și-n ea să sting al lumilor suspin!
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
E frumos să mori pentru o idee, dar e greu să trăiești pentru ea. Eroismul adevărat, deși despodobit de destinul tragic, e acesta din urmă.
citat clasic din Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mediocră, cenușie, îl interesează pe Cehov, viața de aventură epică pe Gogol, viața de senzații pe Tolstoi. Dostoievski depășește epicul exterior și psihologicul. Fenomenele nu-l interesează prin ele însele, fiindcă esența vieții nu stă în fenomene. Ele sunt apariții secundare. Trebuie căutat izvorul lor cel mai adânc. Iar acest izvor ascuns, din care gâlgâie în suflet fenomenele psihologice și se revarsă în afară și faptele, e spiritul, pe care îl vede până în profunzimile abisului, în demonica lui înstrăinare de Dumnezeu, și până pe culmile vecinătății cu Dumnezeu. Descoperirea acestui spirit acuns, focar central din care se împroașcă în afară amestecatele aspecte ale vieții, e tema fundamentală a operei lui Dostoievski. (...) Protagoniștii operei sale întrupează moduri de existență concepute la extrema limită a naturii umane, adică acolo unde spiritul nostru fuzionează, posedat, cu puterile diabolice sau, iluminat, cu puterile dumnezeiești.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi naționalist în România, adică a-ți închina viața ridicării neamului și țării tale, însemnează a te așeza pe un pisc în bătaia tuturor furtunilor urii și a trăznetelor răzbunării. Nimic nu e mai urâtă, nimic mai prigonită și mai lovită decât dragostea supremă de românism.
citat celebru din Nichifor Crainic
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reînnoirea lumii în duh creștin nu e cu putință decât prin ridicarea tuturor la nivelul vieții în harul Duhului Sfânt. Orice al sistem de educație propus în numele creștinismului, dar care nu ține seamă de această idee, trebuie declarat o simplă farsă a cărturarilor, care iau în deșert numele Domnului.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă Duhul Care suflă și insuflă este unul și același, modul de a reacționa la atingerea Lui diferă de la epocă la epocă, de la confesiune la confesiune, de la națiune la națiune, de la ins la ins. Ce variată bogăție de întrupări creștine ne oferă viețile sfinților! Nu seamănă unul cu altul, deși în toți, ca în niște lumânări de diferite forme și mărimi, a ars aceeași flacără a Duhului, care i-a mistuit până la transfigurarea lor întru eternitate.
Nichifor Crainic în Dostoievski și creștinismul rus
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Stă pânza-ți diafană ca o rază
Pe-un ram ce pe prăpastie se-nclină,
Iar noaptea prinde-n ea o bură fină
Pe care dimineața o perlează.
Trăiești plutind în legănare lină
Pe hăul ce sub tine surd vibrează;
Când vraja tainei lui te-ncătușează,
Îți torci un fir ca firul de lumină.
Și te cobori în adâncimea vagă...
Dar dorul ramului din nou te-avântă
Pe firul tors din propria ta vlagă.
Și fericită ești trăindu-ți visul,
Insectă mică ce domini abisul
Când noi, privindu-l numai, ne-nspăimântă.
sonet de Nichifor Crainic din Poezii alese 1914-1944
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinități cu raiul; și pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viață începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialității se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreață a unei lumi noi, rezidită din sfințenia copilăriei.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vărul Dionis
Și la cronică e scris
Că Romanii vechi avură
Vieții strașnică măsură
Și știi, vere Dionis,
Că cetăți cu tari dușmani
Se zdrobiră de virtutea
Cumpătaților Romani.
Și mai scrie la istorii
De vitejii aciuiați
Pe sub poale de Carpați
Coperite cu podgorii,
Că la ei și rob și șef
Îmbătați de vin deavalma
O duceau tot într-un chef.
Tu, fiind o-mpletitură
Toarsă din Romani și Daci,
Doi protivnici - îi împaci
Într-o singură făptură:
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic din Darurile pământului
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nichifor Crainic despre viață, adresa este: