Nichita Stănescu şi moarte

Nichita

Poetul
cu
îngerul
în
mână

Şi
lumea
ca
o
Biblie

Deschisă
la
Apocalipsă

Nimeni nu citeşte

Nimeni
nu

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă suferinţă s-a adunat în lumea scriitoricească de la "Salutare umbră veche!" a lui Grigore Alexandrescu la urarea de bineţe a lui Nichita: "Salut, murim!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bornele existenţei umane au fost fixate inspirat de doi poeţi români, Nichita şi Eminescu. O viaţă se întinde între "Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte" şi "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea umilinţă

Regretaţilor mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Muşat, Mihai Ungheanu, Raoul Şorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ştefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund
Eşti prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Nichita

Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porţile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
şi de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiaţi.
O pasăre
Două păsări
Trei morţi
O adunătură de oase...

poezie de Alin Ghiorghieş din Trenul cu nori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Nichita

Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porţile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
şi de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiaţi.
O pasăre
Două păsări
Trei morţi
O adunătură de oase...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detectiv particular

Între în şoaptă – ce vei fi?
Întreabă-mă – mă vei iubi?
Logic, bacteriologic,
Între mituri şi recife, hieroglife.
Putreda intelighenţia,
Ne spunea tovarişci Lenin,
Spânzurat muri Esenin,
Iepuraş, te-aleargă omul,
Omule, te-aleargă Domnul,
Cavaler peste avioane,
Detectiv filând doar doamne,
Cum să ies din gând
şi să-mi stau la rând
pe un colţ de piatră,
lângă vechea şatră?
Meştere Nichita,
Pana-aurita,
De la unu-n sus,
Poeţii s-au dus.
Călăream în zori

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Eminescu

Două frunze de arţar,
Ca pe-o lespede de-altar,
S-au culcat pe al tău mormânt,
Omul nostru cel mai sfânt.

Pe Coşbuc şi Caragiale,
Doi vecini de-ai dumitale,
Dumnezeu îi ocroteşte,
C-au simţit doar româneşte.

Nichita în două clipe,
S-a'mbrăcat în necuvinte
Şi'mpreună ei păzesc
Cuvântul cel românesc.

Iară tu, Mărite Doamne,
Scrie-ţi versul ce ne doare,
Despre ţara ce nu moare,
Despre România Mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea celor drepţi

(lui Mihai Eminescu
lui Nichita Stănescu
lui Traian T. Coşovei)

mă entuziasmez în lumea bravilor poeţi
sunt creatori de litere unite în cuvânt
vorbele lor răsună trec şi prin pereţi
ca să se întâlnească pe aripi de vânt.

idei şi principii fac viaţa superbă
poeţii cutezanţei vânează fantezii
mulţi au murit, florile plâng în jerbă
dar au lăsat în urmă rafturi de poezii.

vibrante personaje nu se tem de moarte
i-au compus şi imnuri cântate de rapsozi
faima şi strălucirea îi poartă departe
în zări aristocrate sunt ultimii lorzi.

în lumea cealaltă ne-om întâlni pe Marte

[...] Citeşte tot

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Scrie cu sufletul
din interes o fac mulţi azi

Căutăm ca poeţi, poemul perfect
Fără vreun punct sau vers defect
Răscolind cuvintele bezmetici..
Ba sfinţi, ba ruguri de eretici
Şi uităm înăuntru să căutăm
Să scriem ce din pietrele sufletului storcem.
Ciobite ca un cub a lui Nichita
Şi reci ca un Luceafăr sclipind
într-un ochi de căprioară moartă...
Căci poetii vor mereu după noi
Cu poezii cât stelele vor veni...
Dar cel ce-şi moaie condeiul
acolo unde plânge sau are sudoare
de iubire sufletul
va atinge neantul
asternând pe file
ce cu adevărat simte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mi o mirişte

Domni din ţări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Taţi sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoţi violându-şi bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrişori cârlionţaţi, fără părinţi,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moşnegeşti.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ultramoderniştii consideră că prin poezie poţi să-ţi povesteşti în şir indian toate scărpinăturile şi toate
măturăturile intestinale
încurajând biografia directă
pe scurt
dacă ieri ai cumpărat o îngheţată
şi ai băţul
e ok să îi scoţi vaginul unei încălduroase cu el...
Dragi Ultramodernişti!
Dacă Nichita îşi povestea în versuri
toată viaţa
voi acum eraţi vomaţi!
Dacă Eminescu îşi povestea în versuri
cafeaua şi bolţile reci
voi acum eraţi mâncaţi!
Poezia se extrage din viaţă
ca argintul viu din femeie
ca mirosul de tutun în urma bunicilor!
Nu e descriere
Nu e biografie
Nu îţi aparţine

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

Acum... şi şapte de-ani, veneam şi eu pe lume
Ca să mă aflu-n treabă... aveam doar gânduri bune.

Era gata să mor... şi mama, odat' cu mine
Dar Dumnezeu n-a vrut şi s-a răstit: "Nu-i bine!

De ce dai înapoi?! Nu ştii ce ai promis?!
Chiar dac-ar fi război, nu vei cădea-n abis!"

M-am întors, ruşinată, din hotărârea mea,
Ştiind că viaţa toată va fi-ncercare grea.

Cu toate că zâmbeam, tristeţea-mi da de furcă
Şi în suflet găseam un mare dor de ducă...

Strângând din dinţi, gustam toată durerea vieţii,
În timp ce îmi treceau toţi anii tinereţii.

Nu vă mai spun povestea, că e numai a mea,
Şi ştiu că dac-aş spune-o, nicicui nu i-ar păsa.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simplu

Trăiesc abstract, în cercuri limitate
iubind frumos, frumosul mi-e cetate
mă doare-n pleoape sârg de filistini
ce nu-i lirism, ci karmă... de calini

Ce simplu l-am cinstit pe Eminescu
sau pe Nichita, Blaga, Minulescu
încât mă-ntreb: unde-s poeţii mei
îndrăgostiţi de oameni şi de tei?

Cât e de-ajuns cafeaua şi-un creion
să-ţi laşi pe-o coală sufletul, de Om
cernând prin mâini private de orgolii
fâşii de suflet, peste vremi, linţolii

Ajută-mi, Doamne, să-ţi citesc Poeţii
cu ochii inimii, de dragul frumuseţii
să văd prin artă, nudu-n, slovă lină
cu simplitate, cu decenţă şi lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dragostea condorului faţă de condoriţa lui

uneori mi se făcea rău din senin
ieri a fost ziua somnului cosmic
până şi soarele a intrat în adormire
lumina se-mbrăcase în doliu
starea demonică a pământului era răsfrângerea
răspunsurilor mareşalilor cu gură şi dinţi nato
la întrebările condoriţei rice
tu mă-ntrebai într-o doară
dacă nu sunt flamingo
perechea ta de o vară
flamingo
îţi răspundeam evanghelic
nu
nu
pasărea flamingo
dădea un alt răspuns frumuseţii
îmbrăcând lumina cu inima şerpaşului
crescătorului de lame din anzi
creierul omului cumsecade s-a demonstrat ştiinţific
de ziua somnului pământului nu poate să adoarmă

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ţinându-se de crucea anglicană
dacă există aşa ceva
gândind la reverberaţiile greceşti
după care se pune punct
în viaţa lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenţii
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuţit toată lumea asupră-i
a
m
u
ţ
i
n

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ens

(gratitudine celor care m-au făcut să reuşesc)

îmi era greu să-mi amintesc
erai atâta de frumoasă
te luasem de mână
& trecutul mă-ntorsese-n junglă rupând din mine cornuri de rinocer
dis-de-dimineaţă semănam cu nichita teza ta de licenţă
foarte originală foarte original fusese nichita & numai eu dintre toţi ai lui
mari poeţi ai lumii te sărutasem & păşisem pe holurile din puşkin
actualmente titu maiorescu pe nedrept
la-ba-e
o vară-ntreagă am locuit pe acea stradă
să văd cine-i pronunţă numele cu valoarea valorii
mereu numele
deveniseşi partea mea de sartre jean-paul
spuneai că semăn perfect
lui voltaire
deschizând fără să vreau cancelarii
luişi

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Silvia, Secretar General în retragere

(la prima suflare)

"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieşi din tine însuţi.
De a te scoate din minţi cumva.
Câte minţi? De ce "minţi"?

Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinţ din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
şi transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!