Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav de ceva între auz și vedere, de un fel de ochi, un fel de ureche neinventată de ere.
Nichita Stănescu în Elegii (Cina cea de taină), Elegia a zecea, Sunt (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare că mărul e măr, sunt bolnav de sâmburi și de pietre, de patru roți, de ploaia măruntă, de meteoriți, de corturi, de pete.
Nichita Stănescu în Elegii (Cina cea de taină), Elegia a zecea, Sunt (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta
Vaselica din Socoli
Suferă de șapte boli;
una-n suflet, trei în ea;
și-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani
cu lichele și golani.
Blestemat să-i fie patul,
c-a bolnavit tot satul.
Mi-a zis Leana lu' Matei
c-a văzut-o-n calea ei
ieri, și că era bătută -
ochii-n lapte de cucută,
sânii revărsați pe pântec
de rușine, lung și trist -
c-a avut-o însuși Crist.
poezie celebră de Nichita Stănescu (1955)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta
Vaselica din Socoli
Suferă de șapte boli;
una-n suflet, trei în ea;
și-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani
cu lichele și golani.
Blestemat s-ai fie patul,
c-a bolnavit tot satul.
Mi-a zis Leana lu' Matei
c-a văzut-o-n calea ei
ieri, și că era bătută -
ochii-n lapte de cucută,
sânii revărsați pe pintec
de rușine, lung și trist -
c-a avut-o însuși Crist.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (ianuarie 1955)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardea spitalul
Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!...
... Ardea spitalul cu bolnavi cu tot
Și flăcările sfârâiau în cărnuri
Râs alb cutremurat de savaot
Ce râs, ce râs mă străbătu azi-noapte!
Ce râs de ziduri prăbușite
Strivind sub ele urlete, clipite
Și razele căzute ale lunii.
Și luna... cum mai fulguia azi-noapte
Pe străzile pierdute-adânc în vis...
Și cum mai fulguia pe cărnurile aspre!
Desfrâu de flăcări și de vis ucis.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Gazeta literară, decembrie - 1957 (Poezie de debut)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă. Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aș fi bolnav, care era fericit că m-aș fi însănătoșit, mă rog... Și-mi spune un lucru care m-a lăsat așa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Și-mi spun mie: știi că are dreptate, am spus eu, să știi că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! Și, de altfel...
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Nichita Stănescu
Scurtă baladă
Numai fereastra ta nu se stinge, nu.
Singură sus, lângă cer, orbitoare,
ca un ochi mă fixează când trec
bolnav de vini imaginare.
Numai arborii tăi nu-și pierd în iarnă
frunzele verzi, pieritoare,
când trec cu ninsoarea sub ei
bolnav de vini imaginare.
Nici câinele tău schelălăind printre mașini,
cel cu patru picioare,
nici el nu mă latră când trec
bolnav de vini imaginare.
Nici faptul că exist și tu o știi
nici faptul că sunt, nu te doare,
când invizibil mă agăț de cuvinte
bolnav de vini imaginare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Textele de mai jos conțin referiri la boală, dar cu o relevanță mică.
Frunză verde de albastru
Și-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
și-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
și-am zis pasăre de pește,
descleștare de ce crește,
și secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoț de om întreg,
și privire-am zis de ochi
și că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
și de bine-am zis de morți
și de șase-am zis la sorți,
și am zis unu de doi
și zăpadă de noroi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza verde de albastru
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora,
am zis os de un schelet,
am zis hot de om întreg,
si privire-am zis de ochi
si ca-i boala ce-i deochi.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
ca am zis doar un cuvânt
despre întregul pamânt,
si de bine-am zis de morti
si de sase-am zis la sorti,
si am zis unu de doi
si zapada de noroi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nichita Stănescu despre boală, adresa este: