Prin dragoste, prin sentiment, prin această fereastră a legii ne uităm și noi cu colțul inimii noastre.
Nichita Stănescu în Fiziologia poeziei
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon
Fiarele înainte de zori
își scutură de pe sine tandrele putori,
damfurile, izurile,
pătratele, prismele.
Răsare obișnuința, legea, idolul
nenăscutul, vag-plodul.
Este neliniștea care vestește
fiecăruia în singurătate că este.
Adică sudul,
adică nordul.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul, În dulcele stil clasic, 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerul
Tu ești atât de obosit încât
de peste tâmpla ta reci zale
mult zuruind decad urât
spre gura dumitale.
O tu ți-ai pus armura sus.
De ce tocmai pe chip?
De ce zâmbind, de ce sedus
și aur și nisip?
Ce-aveai să spui de mult ai zis
Azi, nu se înțelege
că trupul tău frumos ucis
ne este nouă lege.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciferarea legii
Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
și nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieții mele și vieții lui "Sunt".
În teritoriul ochiului meu violent,
îți ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.
Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
și în fiori.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulciferarea legii
Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
și nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieții mele și vieții lui "Sunt".
În teritoriul ochiului meu violent,
îți ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.
Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
și în fiori...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meteoritul lent
Am presimțit că zeul doarme fără respirație
Am presimțit că zeul doarme fără respirație
undeva în părțile mai albastre ale cerului.
Ca o spermă luminoasă și leneșă,
câțiva meteoriți au trecut prin fața stelelor fixe.
Cine știe când se va naște o altă lume,
și în ce fel va fi aceea,
ce legi tragice și ce obiceiuri altele
vor fi fiind cândva
în părțile mai albastre ale cerului.
Dar aceasta ne-o va vesti cometa
când cerește va șterge cerul,
iar, noi, din ce în ce mai inutili și mai părăsiți
vom construi cu disperare temple.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nichita Stănescu despre legi, adresa este: