Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Andra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pot să stau uneori în fața unui copac cu ochii deschiși și să-l și visez în același timp. Și să prefer să-l visez.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clar de inima
Orele plutesc pe langa umarul tau,
sfere-albastre, si-ntre ele e Saturn.
Si cum se duc, se micsoreaza
mai inserat si mai nocturn.
Nu-mi pare rau, nu-ti pare rau de ele.
Dreapta cum stai, trecerea lor
copilaroasa-aproape si suava
luceste-n ochiul tau nemiscator.
Si uit de ele, uiti si tu de ele,
si-n intunericul odaii se aprind,
se sting, se-aprind, se sting
ochii prelungi ai tai, murind,
reinviind.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vederea aceasta e relativa ochiului meu
Eheu, țipă gândul.
Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.
Pierzi totul, i-am spus.
Vor înceta aceaia care pot să iubească,
domnească va fi așezarea ta între morți.
Secunda aceasta e relativă
orei
pe care ți-o atârni între țâțe.
Taci dracului, i-am spus.
Dar ea n-a tăcut.
Ding și dang ar bate ceasul,
dar i-am smuls limbile
și clopotul
și l-am lăsat mut.
E relativă vederea, eu mă pregătesc
să-mi smulg ochiul
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Diana Niculae(Peachy)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea supraviețuire. Respirări
VI
A locui în carne și în sânge. A mișca când vrei să miști o geografie pe care propriile tale sentimente o urăsc și o varsă de scârbă, vai, a vedea aceasta cu tu, iar nu cu ochiul tău, ce lașitate.
poezie celebră de Nichita Stănescu (1982)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn 7
Cum te uiți la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri și semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Laura
Batea atat de tare si-atat de iute vantul
Ca imi smulsese din pamant mormantul.
Si ochii mi i-a scos la vale
Ca doua scobituri principale.
De-aceea, daca azi mai plang,
Plang doar cu creierul eu plang,
Cu scoarta cea mai cenusie plang.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pâlpâie
Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea
Cerul a obosit deasupra ta
Hai, Nichita, strânge-ți pleoapa
de pleoapă, strânge-le
Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiți
de parcă-ar vrea să vă priviți
unul altuia, sângele
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu ma pot infatisa ochilor tai si nici auzului tau pentru ca eu nu sunt vedere si nici auz. Eu locuiesc undeva intre vedere si auz, eu sunt o tanjire a tuturor organelo omului, o tanjire de cunoastere, o tanjire a simturilor , tanjire a ideilor lui catre perfectiune.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiezi de noapte
Vin vremuri roșii, de răscoală,
Să împle vârf privirea goală
Mocnind din codri și din stânci
Căușul ochilor adânci.
Iubito, fumegă din mine
Reci ruguri sterpezite, line,
În tâmpla străzii, brumărie,
Un cântec surd de pușcărie
Mi-s vineți ochii cum sunt cerbii
Goniți de la ospățul ierbii,
Sătui de noapte și de vis
De dor ucis, de vis ucis...
Vin vremuri roșii de răscoală,
Cuțit să-mi vâre-n palma goală,
Frunziști din ramul strâmb și drept
Să mi le svârle ude-n piept
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa vorbirii
Câteodată însuși cuvântul se împietrește
în timp ce timpul împietrește.
Câteodată ți se face dor
de visul cu stele al altcuiva.
Când un adolescent sărută o adolescentă
scuipă-ți ochii cu care-i vezi
și răsare-ți inima
și umple-ți-o cu viața altora
cum soarele umple întunericul
cu lumină.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sus de sus
Hai, să nu-l distrugem pe păianjen
și morții să nu îl dăm la iepure,
sacrifica-vom foamei
ținerea de minte.
Cu aripi creierul, el, în curând
sprâncenele și ochii și gura
lăsate or să ni se lase pe pământ.
Mănâncă ce e jos, mi-a zis,
și a zburat
și s-a fost dus
în vis,
în mult înfometatul de nimica vis.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ai să vii
N-ai să vii și n-ai să morți
N-ai să șapte între sorți
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnișoară.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost și astru
și incest ai fost, prea cast.
Uite-așa rămânem orbi
surzi și ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poți să sorbi
"S" e rece azi din sunt.
poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul
Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat.
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curentare
Te-am văzut, tu m-ai văzut, noi ne-am văzut.
Să-mi fi fost brățară nervul,
nor de iarbă și păscut,
să îmi fi zărit ieri evul...
Dintre zări mă preling
Doamne, stelelor piezișe
Iartă-mă, m-aprind, mă sting
Cu Isuși pe cruci crucișe.
Vede ochiul meu doar stânga.
Dreapta vede verde Doamne.
Lîngă tine, lîngă lînga
arme sunt și numai arme.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și adevărată, - și jucată
Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.
Timpul se face de semizeu
dacă "tu" îl iubește pe "eu".
Se întomnează, cad frunze,
trec animale lehuze,
trece natura absurdă, natura
arzându-mi cuvântul și gura.
Eu sunt o piatră-n strigare, o piatră, -
un înger eu sunt, care latră
o dată
și încă o dată
și încă o dată...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facerea
Eram atât de trist și atât de fericit
încât strângându-te în brațe
tot timpul îmi părea
că are câtuși de aer.
El a trecut pe lîngă mine și mi-a zis:
-Ce-mi dai ca să le tai?
-Nu-ți dau nimic, i-am zis
nu vreau să mi le taie
cătușele de aer.
El a plecat
cu ochii scoși de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnolenți
Nu se va mai vindeca în veci
genunchiul acesta julit al lunii
împiedicat cu raze reci
de mine
Nici stelele acestea și julite
nu se vor vindeca în veci
căzute dintre infinite
pe ale mele raze reci
Vor sta cu toate-n alergare
deasupra ochilor ce dorm
când răsuceam la întâmplare
tot ce visam zicând că-i somn
genunchiul acesta julit al lunii
împiedicat cu raze reci de mine, de mine
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Nichita Stănescu despre ochi, adresa este: