Timpul pentru Dumnezeu nu există.
Nicolae Dabija în Nu vă îndrăgostiți primăvara! (10 aprilie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Cartea "Manifest de unire" de Nicolae Dabija este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dragoste însingurată
Iepure, de frica celor o mie de ogari,
care în sine însuși se ascunde.
O, tu, Mare Roșie cu ghețari.
Minut cu șaizeci și una de secunde.
Muzică tăcută. Tăcere sonoră.
Zeu ce nu crede nici dânsul in sine,
Viață care încape-ntr-o oră
Umbră din alte grădine.
Amintire dintr-o viață anterioară.
Sau - din una ce se amână.
Două ruguri cu-o singură para.
Două duminici într-o săptămână.
Ce dragoste stranie! Și ce dor enorm!
Numai cel singur le va cunoaște,
Parcă ea urmează acum a se naște,
când mie moartea-mi așterne să dorm.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă devreme
Lumina zilei către apus
ca o frunză tremură-n vânt.
Am prea multe de spus
și nici un cuvânt.
poezie clasică de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turma nu are demnitate, chiar dacă atacă sau se apără. Omul o are și, atâta timp cât nu o părăsește, el nu poate fi învins.
citat clasic din romanul Tema pentru acasă de Nicolae Dabija
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și cărțile totuși...
Toate se trec sub bolți și pe lume:
stea ce se naște și codru bătrân,
oștire, și tron, și slavă, și nume....
Și totuși cărțile... Ele rămân.
Lângă casa mea pășteau niște miele,
cu behăit angelic, nedefinit...
Pe câteva le-am pus în poemele mele...
Numai cele de acolo nu au murit.
Ninsorile care cădeau pe colnic,
însoțite de-al iernii fagot,
mă rugau să le-așez într-un vers cât de mic,
ca să nu se topească de tot...
Pe o femeie iubită-n junețele mele,
după ani o revăd, ea-mi râde crispată,
frumusețea i-a rămas toată-n poemele mele
acolo ea nu va-îmbătrâni niciodată.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Dabija din revista Flacăra lui Adrian Păunescu (17-23 iulie 2020) (19 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârsta de trecere
Am, Doamne, treizeci și trei de ani
și-s numai bun de răstignit,
și-s numai bun de pus pe crucea
poemului desăvârșit,
poemului care-ar putea
cu-o clipă iarna s-o amâne.
Sunt pedepsit azi pentru-o gafă
pe care o voi face-o mâine.
Revolta sângelui din mine
se domolește în părinți.
Dar unde-i Iuda să mă vândă
pentru cei treizeci de arginți?!
Se-ntinde-amurgul peste ziduri
precum un mușchi trandafiriu;
când moartea-mi face blând cu ochiul,
eu mai învăț să fiu, să fiu...
poezie clasică de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți ziariști tineri mă întreabă deseori: "Merită să faci ziaristică?" Eu le răspund: "Merită!" În măsura în care ceilalți oameni trec prin viață și nu lasă nicio urmă, ca peștele care trece prin apă și nu lasă nicio urmă, ziaristul este cel care lasă câte o urmă prin zilele trăite, prin intermediul articolelor pe care le scrie, prin intermediul unei imagini, prin intermediul unei atitudini. De aceea, ziaristica este poate una din cele mai frumoase meserii...
Nicolae Dabija în ziarul Everyday Journalism, interviu (17 decembrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Mi-i teamă de o carte
Mi-i teamă de o carte (o văd ades și-n vis)
pe care aș deschide-o-nfrigurat
și-n paginile ei aș da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.
De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete;
și solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
și mi-i devreme ora cea târzie.
Parcă mă văd citind - în acea carte
doar pân' la mijloc orice poezie,
știind ce-i scris, de-odată, mai departe,
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.
Și ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi și sfinte, rânduri,
precum transcrise de-o străină mână.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta ar fi imaginea cea mai exactă a femeii din ultima mie de ani: ducându-și în cârcă bărbatul de la un capăt al mileniului la celălalt, ca să-l scoată din intemperii, ca să-l scape din pojarul unor asedii devastatoare, ca să-l elibereze din robii umilitoare, ca să-l salveze, salvându-se...
Nicolae Dabija în Nu vă îndrăgostiți primăvara!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoană
N-am să uit, pe-un șes podit cu pai,
câte zile-or fi să-mi mai rămână:
o căruță trasă de doi cai
și în ea - o femeie bătrână.
Carul scârțâia din osii, sfânt,
și-nlemnii, văzând, lângă-o răscruce.
că bătrâna duce - sau aduce?
o căruță plină de pământ.
Ea stătea deasupra, -ngenuncheată,
parcă se ruga, cu ochii duși;
prinse-atunci, blând, lanul să se zbată
și lumina prinsă în țăruși.
Ea stătea ca-n strană, cuvioasă
și privea tot timpul înainte:
poate-și aducea strămoșii-acasă,
poate-și avea carul cu morminte?
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romania a devenit atractiva, ea este pentru basarabeni ceea ce a fost UE pentru romani inainte de ianuarie 2007. La ora actuala problema Basarabiei nu mai este una de litigiu dintre Romania si Rusia Tarista sau dintre Romania si URSS. Ea a devenit o problema interna a poporului roman, una dintre noi, cei de o parte a Prutului, si noi, cei de cealalta parte a Prutului. Nu e vorba de unirea a doua state diferite, ca Cehia si Slovacia sau Irak si Kuweit, e vorba de revenirea unui teritoriu instrainat din trupul propriei tari la locul de unde a fost rupt.
Nicolae Dabija în ziare.com, interviu (24 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
În Taimâr, cu-o sanie cu reni
colo pân' și vara viscolește
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră săracii! românește.
I-a adus colo tătuca Țarul
și le-a dat pământ, cât vezi în jur,
numai că nu-ntra în el brăzdarul
cică e bocnă anul împrejur.
Și-au rămas: să crească urși în stână
și la sănii să înhame reni,
numai c-au uitat limba română,
dar în buletine-s "moldoveni".
M-au cinstit cu țuică din licheni,
m-au servit cu colțunași din pește,
și mi se jurau că-s moldoveni,
doar că nu pot să vorbească românește.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Dabija (1988)
Adăugat de nicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu de ce cred că acei bătrâni s-au prezentat și în fața lui Dumnezeu tot ținându-se de mână, ca niște copii ai Celui de Sus, care au trăit să depună mărturie că dragostea e un dar, valabil nu doar la 16-18 ani, pentru că dragostea, cea menită să ne facă viața frumoasă, se află în noi, și nu în afara noastră. Cum spusese si fericitul Augustin: "Cât de târziu am început a te iubi, frumusețe veche și atât de nouă! Cât de târziu am început a te iubi! Tu erai înăuntrul meu, dar, vai, eu însumi eram în afara mea. Te căutam afară. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine. Aceste frumuseți, care n-ar fi nimic dacă n-ar fi în tine, mă depărtau de tine. Tu ai fulgerat, ai luminat, ai înlăturat orbirea mea. Te-am gustat. Mi-e foame, mi-e sete de tine".
Nicolae Dabija în Nu vă îndrăgostiți primăvara!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Dabija despre timp, adresa este: