Nicolae Labiş şi crengi

Cântecul Albatrosului

Lui Nicolae Labiş

Străbate-acum grădina noastră
Un zbor imens de albatros,
Şi cerul flacără albastră
Arzând sălbatic şi frumos!

Alunecând ca o poveste
Când bate noaptea-ncet în geam,
Îl văd, târziu, cum poposeşte
Copilul-Labiş pe un ram.

Iar când cireşii dau în floare
La rodul primului altoi,
Se duce Labiş către soare
Să-şi ceară glasul înapoi.

Plâng cerbii care-i ştiu plecarea
Mereu la vadul dinspre zi.
S-a dus poetul, dar chemarea

[...] Citeşte tot

poezie de Jean Panaite (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poftă bună cine urmează

Doamnelor şi domnilor
nu-i nicio noutate
Se poate trăi
şi fără Eminescu
şi fără Creangă
fără Caragiale însă
viaţa
pur şi simplu
n-are niciun sens
Nu mai vorbesc
de
Bacovia
Arghezi
Blaga
Barbu
Sau
pleiada
celor care respirau prin poezie
Labiş
Nichita

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!