Nicolae Labiş şi muzică

A veni toamna şi iar mi se face dor de cristalinul cântec al neuitatului nostru Labiş. A venit din nou toamna şi în gânduri tresare un braţ cu steag fluturând deasupra luptei împotriva inerţiei.

Nichita Stănescu în Respirări (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labiş

Paşii lui a cântec mai răsună;
Codrul mai vuieşte-n vocea sa;
Sub hlamida razelor de lună
El ca nimeni ştie a visa!

El respiră-n păsări şi-n copaci;
Îi filtrează văzul căprioare -
La izvor cu Labiş, reînveţi să taci!
Labiş este ctitor de izvoare!

poezie de Milea Preda din Fântâna din oglindă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul Albatrosului

Lui Nicolae Labiş

Străbate-acum grădina noastră
Un zbor imens de albatros,
Şi cerul flacără albastră
Arzând sălbatic şi frumos!

Alunecând ca o poveste
Când bate noaptea-ncet în geam,
Îl văd, târziu, cum poposeşte
Copilul-Labiş pe un ram.

Iar când cireşii dau în floare
La rodul primului altoi,
Se duce Labiş către soare
Să-şi ceară glasul înapoi.

Plâng cerbii care-i ştiu plecarea
Mereu la vadul dinspre zi.
S-a dus poetul, dar chemarea

[...] Citeşte tot

poezie de Jean Panaite (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mi o mirişte

Domni din ţări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Taţi sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoţi violându-şi bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrişori cârlionţaţi, fără părinţi,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moşnegeşti.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!