Nicolae Labiş şi timp

Labiş a trăit puţin, dar pentru un veac ne-a interzis să ne atingem de căprioarele poeziei.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să nu-mi amintesc de Nicolae Labiş. Mă aflam la Spitalul de Urgenţă, când el şi-a trăit acolo ultimele zile. Eu nu-i cunoşteam poeziile, abia după moartea lui le-am citit şi am realizat ce talent uriaş se pierduse. Atunci, pentru prima oară, mi-am dat seama cât de comun şi neajutorat eşti în boală, indiferent ce ai în cap.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labiş

Paşii lui a cântec mai răsună;
Codrul mai vuieşte-n vocea sa;
Sub hlamida razelor de lună
El ca nimeni ştie a visa!

El respiră-n păsări şi-n copaci;
Îi filtrează văzul căprioare -
La izvor cu Labiş, reînveţi să taci!
Labiş este ctitor de izvoare!

poezie de Milea Preda din Fântâna din oglindă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat

Te-am visat!
Înger întizându-ţi aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc şi să-l apăr
De fiarele existenţei.
Mi-am scos inima şi am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Şi cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălţat şi m-ai vindecat
Şi m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Şi Labiş a pus suflet în el...
La braţ cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoaşterii

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adie

e-atâta linişte
zbuciumul zilei asfinţeşte molcom
la sânul iluziei utilităţii
din întâmplările majore mai rămâne
loc de o lacrimă

una care este prea despletită şi nudă
ca să poată ivi obrazului lumina ei

terasa asta şi adierea
deşi nu se mişcă nimic
fix ca în moartea căprioarei lui Labiş
îmi leagănă irosirea să adoarmă
şi pacea asta nouă n-o doresc nimănui

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelicanul pălicar

Licărea în zare un pălicar,
Bătea din zaruri un pelican,
Un homme pitoyable a scris ceva,
Nu citi, nu-l iubi, nu-l uita.
Versiune şi aversiune, averse,
the collector adună verze,
Resturile, rosturile oraşului-turn,
Am spus, destul, de prisos, fiind taciturn.
O convocare de la morga oraşului?
Prezent, strigă fratrele saşiu al făptaşului.
Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni,
pe boltă cresc creieraşi şi plămâni,
Fructele cad dintre stele, iar grâul
Vine din soare, pe unde-i şi brâul.
Caut luminişul – clipă, doar nori,
Un adăpost pentru Iona din flori,
Scorburi ascund fecioare, iar cântul
Devine mări, oceanu-i cuvântul,
În întuneric – explozii, săruturi
Mult prea sărate, de ele te scuturi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă "Cărţii Glosselor"

A fost odată... va rămâne-n gând,
Prin literă şi glosse jurământ,
Ca o lumină strălucind în noapte,
Quasar printre poeţi, această carte.
M-am logodit cu litera şi sînt
Mireasă re-zidită în cuvânt.
Mi-am judecat fiinţa cu asprime
Şi mi-am ales perfecţiunea mire.

A fost odată... va rămâne-n gând,
O lege-n suflet, de la Duhul Sfânt,
Un drum sortit... Şi literei o cale
Dată i-a fost a străluci sub soare,
De-a modela simţire şi speranţă
În dragoste, în lume şi în viaţă.
Am scris şi eu în suflete, strigând...
De-atunci mă simt un cânt, mă simt plângând...

Prin literă şi glosse jurământ
Cu lumea şi cu viaţa am făcut

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!