Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nicolae Martinescu despre aripi

Nicolae Martinescu

Brevi finietur

S-a deschis sicriul toamnei
Și cu aripi largi de vultur
Au pornit în plâns și geamăt
Aspre, furioase vânturi.

Țăndări de cristal se-avântă
Pe-o aripă nevăzută...
Săgetând prin goale spații,
Tina-n clocot o frământă.
...........................
Ca un gând trecu un fulger,
Scăpărând spre asfințit;
Ca o viață omenească
Se pierdu în infinit.

Și privind prin geam în noapte,
Îmi trecu un gând în fugă:
,, Pentru ce în fulgerarea-i
Viața-mi pare-atât de lungă?''...

poezie clasică de din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

În palatul cel vechi

Vremea bătrână cu părul alb nins
Toarce din furca-i de aur
Ziua și noaptea, vii raze de lună,
Răilor țese necazuri
Bunilor bune și lauri.

Ușa-nnegrită de ani se deschide sfioasă,
Ora ușor se strecoară și-anunță în șoaptă:
"Sfârșitul la doi azi cu mine sosit-a"
Bătrâna cuminte pronunță sentința-nțeleaptă:

"Să treacă!" și-ntinde aripa ei mare
Ce-nvăluie două figuri obosite, bătrâne...
..........................................
Tăcerea de gheață din nou îi cuprinde palatul.
Și-n liniște, vremea pe gânduri rămâne.

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaGabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Slavă întru cei de sus

Vuiește văzduhul, în noapte, de glasuri
Și nori argintii ca și spuma de mare,
Pe umeri plutind îngerașii din ceruri
Pornit-au în mici legănări să coboare.

Sub clarul de lună, pe aripi de vânt,
Se lasă cerescul și dulcele cor,
Și lângă-adormitul--în ceață--pământ
Cu glas lin ca unda, el cântă ușor:

Cântați cu toți slavă întru cei de sus,
Voi ceruri, dați slavă cerescului zeu,
Ce-n haos iubire, iubind a adus!
Voi, munți, pietre, râuri, cântați-i mereu!

Sunați și voi cedri cu fruntea semeață
Acelui ce sfarmă blestemul șerbiei,
Și face să fie și-n iad dimineață,
Viață-aducându-i din nou veșnicie!

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la aripi, dar cu o relevanță mică.

Nicolae Martinescu

Sfârșitul bardului

O, lăsați să-mi plâng amarul
Cu care-negrita soartă
Mi-a umplut din plin paharul!
Mă lăsați cu viața-mi moartă!

Mi-ar fi de folos vreodată
Mângâieri prietenoase,
Când un vis e viața toată
Cu fantasme sperioase?

Voi legați sunteți de dânsa,
Eu demult m-am dezlegat,
Viața aripile strâns-a,
Iar de mine a uitat...

Amintiri căzute-n zgura
Nopții veșnic neguroasă,
În abis întind custura,
Haina vieții s-o descoasă.

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Meditație "Toate-s vechi și nouă-s toate'' M. Eminescu

În calea timpurilor care trec
Ca viitor mi-apare-ntreg trecutul;
Mă strânge-n lanțul greu necunoscutul
Și-n idealul cu care-mi petrec,
Îmi aflu veșnicia mea și scutul.

Un fluture-n livada înflorită
Se rătăcește-n razele de soare,
Gustând nectar, ciupind din floare-n floare.
În capătul livezii mărginită
Și-oprește zborul--floare obosită!--
A obosit dar tot ar vrea să zboare...

Se-așează jos pe-o galbenă petală
Și-și înfrânează-al aripilor zbor,
Și capul mic l-apleacă-n jos, ușor.
Adoarme-o clipă, somn cât o clipeală.
O, dulce-i somnul muncitorilor!

Se mistuie pe dat-întreaga lume

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Taină

Mi-e sufletul ca iasca, uscat și trențăros...
Și-oricând din slavă o stea se scurge-n jos
L-aprinde și-l topește...
De câte ori, din slavă, o stea se prăbușește
O lume se-nfiripă;ca-n basme ea trăiește,
Făcând din clipe veacuri
Și aprinzând din vreascuri
Facla ce-l dogorește.

Un ochi din ceruri cade și altul se aprinde,
O rază se usucă și alta locu-i prinde,
--Zvârlită din abise--
Și-n legănări de farmec se pierde și ea-n vise,
Furată de o vrajă, cu pleoapele închise,
Planând sub raza lunii
Și-n framătul genunii
Petalele-i desprinse...

Mi-e sufletul o rază ce-apare și se stinge
Și-n amăgirea vieții doar el mai poate-atinge

[...] Citește tot

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Nicolae Martinescu@aripi? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Martinescu despre aripi, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De când datează tradiția de Moș Nicolae? Fii primul care răspunde!
 
Vrei să ajuți Citatepedia să se transforme? Doar în decembrie, la donația ta se pot adăuga 1500 euro de la Bursa Binelui. Află detalii!