Jertfă
Ion al Floarei, Tăvălugul
Plecă pe front la bătălie
Lăsând în câmp, pe brazdă, plugul
Și-și puse flori la pălărie.
Dar jalnică-i fu despărțirea
Acelui ce cu gând pleca
Să făurească înfrățirea
Să lupte spre-a o apăra.
Storcând din pleoapa încrețită
Lacrimi--de mult ce o durea--
Măicuța lui, de ani albită,
Grăi, privindu-l cum pleca:
,, Să ne mai scrii, Ionică dragă,
Să nu ne dai uitării, mamă;
În gândul tău să nu se șteargă
Măicuța-ți gârbovă, sărmană!''
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În palatul cel vechi
Vremea bătrână cu părul alb nins
Toarce din furca-i de aur
Ziua și noaptea, vii raze de lună,
Răilor țese necazuri
Bunilor bune și lauri.
Ușa-nnegrită de ani se deschide sfioasă,
Ora ușor se strecoară și-anunță în șoaptă:
"Sfârșitul la doi azi cu mine sosit-a"
Bătrâna cuminte pronunță sentința-nțeleaptă:
"Să treacă!" și-ntinde aripa ei mare
Ce-nvăluie două figuri obosite, bătrâne...
..........................................
Tăcerea de gheață din nou îi cuprinde palatul.
Și-n liniște, vremea pe gânduri rămâne.
poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaGabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brevi finietur
S-a deschis sicriul toamnei
Și cu aripi largi de vultur
Au pornit în plâns și geamăt
Aspre, furioase vânturi.
Țăndări de cristal se-avântă
Pe-o aripă nevăzută...
Săgetând prin goale spații,
Tina-n clocot o frământă.
...........................
Ca un gând trecu un fulger,
Scăpărând spre asfințit;
Ca o viață omenească
Se pierdu în infinit.
Și privind prin geam în noapte,
Îmi trecu un gând în fugă:
,, Pentru ce în fulgerarea-i
Viața-mi pare-atât de lungă?''...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi de piatră (unui coleg lipsit de dragoste)
Ca un moșneag tăcut, încet coboară
Iisus din cer, spre inimi, pe pământ;
La poarta fiecărui suflet bate-afară
Și-ascultă lung... s-audă-al dragostei cuvânt.
... Dar pleacă moșneagul, se duce-ntristat,
La tine, primire cu drag n-a aflat;
Alungat grăbește ca să se despartă,
Că-nchis e zăvorul și grea a ta poartă.
Trezește-te, suflet! Nu privi în vag,
Alungă din minte, gândul tău pribeag;
Primește-n tăcerea amurgului stins
Scânteia iubirii ce-acum s-a aprins!
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Smeul
O, cum te-ai înălțat în slavă
Tu, smeule cu zumzet leneș,
Și cum te legeni pe-a ta navă
Și tai văzduhul ca un iureș!
Ce mândru ești, cât de puternic...
Cu cât dispreț privești pământul!
Dar ce tot cânți tu smeu vremelnic?
Ah, da, ți-am înțeles cuvântul...
Cum te-ai gândit, tu ce ai spus,
Nebun orbit de vanitate,
Că toți cei ce plutesc,, pe sus''
Sunt domni, stăpâni pe toți și toate?
Și tu nu vezi că tot mai greu
Cădea-va cel ce se înalță
Cu cât se va-nălța mereu?
De te-ai suit acolo-nvață!...
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Sfârșitul bardului
O, lăsați să-mi plâng amarul
Cu care-negrita soartă
Mi-a umplut din plin paharul!
Mă lăsați cu viața-mi moartă!
Mi-ar fi de folos vreodată
Mângâieri prietenoase,
Când un vis e viața toată
Cu fantasme sperioase?
Voi legați sunteți de dânsa,
Eu demult m-am dezlegat,
Viața aripile strâns-a,
Iar de mine a uitat...
Amintiri căzute-n zgura
Nopții veșnic neguroasă,
În abis întind custura,
Haina vieții s-o descoasă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Graurul
Pierdut prin câmp în iute zbor
Și ciripit în fuga lor,
Ca niște bile de-abanos,
Pe creanga dudului stau jos,
Încetișor...
S-au rătăcit de negrul stol
Și sub a frunzelor prestol,
Își spun al inimii lor foc.
Și tot sărind din loc în loc,
Pătrund în gol.
Și-nciripiri ca de argint
Ei nu se-nșală, nu se mint;
Ci-și spun pe față-ntregul dor,
Și cald e ciripitul lor
--Parfum de-absint.--
Și, Doamne, câte planuri fac
La umbra bunului copac!...
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Martinescu despre gânduri, adresa este: