Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nicolae Martinescu despre timp

Nicolae Martinescu

În palatul cel vechi

Vremea bătrână cu părul alb nins
Toarce din furca-i de aur
Ziua și noaptea, vii raze de lună,
Răilor țese necazuri
Bunilor bune și lauri.

Ușa-nnegrită de ani se deschide sfioasă,
Ora ușor se strecoară și-anunță în șoaptă:
"Sfârșitul la doi azi cu mine sosit-a"
Bătrâna cuminte pronunță sentința-nțeleaptă:

"Să treacă!" și-ntinde aripa ei mare
Ce-nvăluie două figuri obosite, bătrâne...
..........................................
Tăcerea de gheață din nou îi cuprinde palatul.
Și-n liniște, vremea pe gânduri rămâne.

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaGabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Taină

Mi-e sufletul ca iasca, uscat și trențăros...
Și-oricând din slavă o stea se scurge-n jos
L-aprinde și-l topește...
De câte ori, din slavă, o stea se prăbușește
O lume se-nfiripă;ca-n basme ea trăiește,
Făcând din clipe veacuri
Și aprinzând din vreascuri
Facla ce-l dogorește.

Un ochi din ceruri cade și altul se aprinde,
O rază se usucă și alta locu-i prinde,
--Zvârlită din abise--
Și-n legănări de farmec se pierde și ea-n vise,
Furată de o vrajă, cu pleoapele închise,
Planând sub raza lunii
Și-n framătul genunii
Petalele-i desprinse...

Mi-e sufletul o rază ce-apare și se stinge
Și-n amăgirea vieții doar el mai poate-atinge

[...] Citește tot

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Slavă întru cei de sus

Vuiește văzduhul, în noapte, de glasuri
Și nori argintii ca și spuma de mare,
Pe umeri plutind îngerașii din ceruri
Pornit-au în mici legănări să coboare.

Sub clarul de lună, pe aripi de vânt,
Se lasă cerescul și dulcele cor,
Și lângă-adormitul--în ceață--pământ
Cu glas lin ca unda, el cântă ușor:

Cântați cu toți slavă întru cei de sus,
Voi ceruri, dați slavă cerescului zeu,
Ce-n haos iubire, iubind a adus!
Voi, munți, pietre, râuri, cântați-i mereu!

Sunați și voi cedri cu fruntea semeață
Acelui ce sfarmă blestemul șerbiei,
Și face să fie și-n iad dimineață,
Viață-aducându-i din nou veșnicie!

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Nicolae Martinescu

Când toate pier

motto:,, Nu spera și nu ai teamă''
m. Eminescu

Precum presară iarna fulgi de-argint
Pe adormitul, obosit ogor,
Așa s-or cerne-a timpului uitări
Peste necazurile care azi ne dor.

Și-un soare pal cu fața somnoroasă
Se va ivi pe cerul înnorat;
Anemice săruturi trimițându-ți,
Îți va-ngropa prin timpuri ce-ai uitat.

De ce să plângi când te-a lovit urgia,
Când totu-i dat să suferi liniștit?
De ce suspini? Căci lacrima ni-i dată
Doar pentru râs, ci nu pentru scâncit?

Când totu-i fum, când totu-i o poveste,
De ce să sorbi doar cupa cu amar?

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Sfârșitul bardului

O, lăsați să-mi plâng amarul
Cu care-negrita soartă
Mi-a umplut din plin paharul!
Mă lăsați cu viața-mi moartă!

Mi-ar fi de folos vreodată
Mângâieri prietenoase,
Când un vis e viața toată
Cu fantasme sperioase?

Voi legați sunteți de dânsa,
Eu demult m-am dezlegat,
Viața aripile strâns-a,
Iar de mine a uitat...

Amintiri căzute-n zgura
Nopții veșnic neguroasă,
În abis întind custura,
Haina vieții s-o descoasă.

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Jertfă

Ion al Floarei, Tăvălugul
Plecă pe front la bătălie
Lăsând în câmp, pe brazdă, plugul
Și-și puse flori la pălărie.

Dar jalnică-i fu despărțirea
Acelui ce cu gând pleca
Să făurească înfrățirea
Să lupte spre-a o apăra.

Storcând din pleoapa încrețită
Lacrimi--de mult ce o durea--
Măicuța lui, de ani albită,
Grăi, privindu-l cum pleca:

,, Să ne mai scrii, Ionică dragă,
Să nu ne dai uitării, mamă;
În gândul tău să nu se șteargă
Măicuța-ți gârbovă, sărmană!''

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Graurul

Pierdut prin câmp în iute zbor
Și ciripit în fuga lor,
Ca niște bile de-abanos,
Pe creanga dudului stau jos,
Încetișor...

S-au rătăcit de negrul stol
Și sub a frunzelor prestol,
Își spun al inimii lor foc.
Și tot sărind din loc în loc,
Pătrund în gol.

Și-nciripiri ca de argint
Ei nu se-nșală, nu se mint;
Ci-și spun pe față-ntregul dor,
Și cald e ciripitul lor
--Parfum de-absint.--

Și, Doamne, câte planuri fac
La umbra bunului copac!...

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Nicolae Martinescu@timp? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Martinescu despre timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce frunzele coniferelor rămân tot timpul anului verzi? Fii primul care răspunde!
 
Vrei să ajuți Citatepedia să se transforme? Doar în decembrie, la donația ta se pot adăuga 1500 euro de la Bursa Binelui. Află detalii!