E liniște în a mea iarnă
E liniște în a mea iarnă,
Noaptea-i pustie și-i prea lungă,
Un nor răzleț ar vrea să cearnă,
Nu-l lasă vântul, îl alungă.
Sfârșește-o frunză în pământ,
Îngroapă-ncet dorul de vară,
Luceafăru-i de neînfrânt,
Întemnițat nu vrea să moară.
Acoperiți de-aceeași umbră
Privim absenți la norii grei,
Ne-ndepărtăm de lumea sumbră,
Te simt aproape... Știu ce vrei...
Mi-e dor de ale tale șoapte,
Așteptăm neaua să se-aștearnă,
De-mi iei neliniștea din noapte
E liniște în a mea iarnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR
De n-ai fi fost, mai triști rosteam cuvântul,
Niciunde nu găseam vreo alinare,
În versul tău se-oprește în loc vântul,
Ne-mparte câte-un dor la fiecare.
De n-ai fi fost, n-am fi știut ce-i dorul
De freamătul pădurii și al mării,
În ape tulburi ar fi curs izvorul
Și teiu-ar fi pălit în pragul serii.
De n-ai fi fost, s-ar fi-ntristat și lacul
Iar lebăda pe-ntinderea de ape
Te-ar fi chemat că nu-și găsește leacul,
N-o mai veghează îngerii de-aproape.
De n-ai fi fost, ar fi tânjit și plopii
Tot căutând să îți găsești perechea
Și codrul ar fi plâns că nu te-apropii
În dulce freamăt să-ți apleci urechea.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de bujor
Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse,
În petalele încinse
Liniștit pâlpâie dorul.
Cu aripile destinse
Fluturii își opresc zborul,
Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse.
Fetele de dor cuprinse
Inimii deschid zăvorul,
Înfocat li-i obrăjorul,
În iubirlle aprinse
Râde-nflăcărat bujorul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua mea
Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.
Cu patimă și plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Și-a astrelor cu o... Fecioară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc în stare de urgență
Te chem în noaptea rece și pustie,
Tu nu-mi răspunzi la dulcea mea chemare,
Mă resemnez, așa a fost să fie,
În casă, condamnat la izolare.
Se distanțează oameni între ei
Ca pomii ce-i sădeam în primăvară,
Din flori am mirosit doar ghiocei,
Nu mi-aș dori și alte flori să moară.
Privesc prin geam înspre albastre zări,
Am să îndur, mi-e dor de-a ta prezență,
Iubito, ne-am iubit în multe stări,
Dar niciodată-n starea de urgență.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor rătăcitor
Rătăcit-am prin străini, dorul întristat m-apasă,
L-am rugat să mă ajute, vorba mi-a fost în zadar,
De izbeliște-am rămas, n-a știut că mie-mi pasă,
Liniștea mi-e părăsită, aș zâmbi o clipă doar.
Furișată dup-un nor luna n-a mai vrut să iasă,
Stelele n-au strălucire, au mai stins din lampadar,
Rătăcit-am prin străini, dorul întristat m-apasă,
L-am rugat să mă ajute, vorba mi-a fost în zadar.
Am să-l iert, nu-l iau în seamă, de el n-am să am habar,
La chemările adânci mă întorc din nou acasă,
Satul drag m-așteaptă-n taină, mă îmbrățișează iar,
Dulcea clip-a revederii bucuria își revarsă,
Rătăcit-am prin străini, dorul întristat m-apasă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire
M-am depărtat pierdut de mine însumi,
M-am rătăcit și drumurile-am încurcat,
Amare lacrimi, mă-necau în plânsu-mi,
Iubeam în tihnă, tăinuitor, însingurat.
Pașii îmi rătăceau înspre cărări pustii
Fără orientări, direcție sau sens,
Nopțile-albeau în căutările târzii,
Dorul mocnea, ardea tot mai intens.
Înfrânt, mă strecuram pe-un drum rătăcitor,
Speranțele în neant se năruiau agale,
Mi-am revenit într-un târziu, mânat de dor,
Oprindu-mă și întorcându-mă din cale.
M-am regăsit cu mine și-arăt ca la-nceput,
În al uitării val s-a șters și amintirea,
Nu reușeam să regăsesc din ce-am pierdut
De nu m-ar fi întors din drum, la timp, iubirea.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În purpură ard măceșii sus în maluri de răstoace,
Un lăstun în fracu-i negru e gătit la patru ace,
În concertul de adio un greiere pe răzor
În duet cu-o ciocârlie cântă-o arie de dor.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firavele iubiri
Sub plapuma caldă a iernii grâul visează,
În firul plăpând firave iubiri germinează,
Să ningă!... Ninsoarea să cearnă făina din cer,
Să umple covata, să creasc-aluatul în ger.
Seve-amorțite mijesc în iubirea din pâine,
Speranțe se nasc și dospesc în ziua de mâine,
Nu-i pasă de frig, curaj prinde paiul, tot crește,
Iubește în taină, cu cei din jur se-nfrățește.
Sub scutul lui pașnic, în culcuș, ciocârlia
Iubiri îți revarsă, înflăcărată e glia,
Încinsă de dor își cheamă la cuib ciocârlanul,
Maci sângerează, îmbracă în purpură lanul.
Simt dorul năvalnic și valul plutirii în doi,
Brățara iubirii ne-am prins-o, ard macii din noi,
Un zâmbet șăgalnic ne-așterne spicul în cale,
Mi-am lipit mâna de arșița buzelor tale.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul fluturelui
Într-o liniște deplină,
Înălțându-se ușor
Zboară-n adiere lină
Prin grădini rătăcitor.
A pornit înspre colină
Fluturașul călător,
Într-o liniște deplină
Înălțându-se ușor.
Din decor fermecător
Seara coboară senină,
Alinat de dulce dor
Doarme-n sânul florilor
Într-o liniște deplină.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliacul
Se îmbracă liliacul... În zori i-a venit sorocul,
Bucuros de cum arată nu își mai găsește locul,
Florile, mănunchi, stau ciotcă în ciorchine vinețiu
Iar coroana e scăldată într-un mov liliachiu.
Înflorește liliacul... Râde-n razele de soare,
Vântu-mprăștie miresme cu-adierile-i ușoare,
Fetele vin să-l culeagă într-o liniște discretă,
Norocul să și-l găsească într-o floare violetă.
Se-ofilește liliacul... Flori se-adună pe covor,
Cel ce mi-a crescut la tâmple s-a albit de-atâta dor
Și-mi rămâne-n amintire neuitatul tău buchet
Ce mai strălucește încă în amurgul violet.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iubirea s-a tot dus...
Gând pribeag de altădată,
Nu-mi dai pace, te ții scai!
Răvășești liniștea toată,
Altă treabă tu nu ai?
Mă întorci în alte vremuri
Când iubirele-nfloreau,
Păsări ciripeau pe ramuri,
Văile vesel vuiau.
Sedimentele iubirii
Au rămas, doruri se scurg,
Îmi aduc liniștea firii
Luminând al meu amurg.
Alergam prin iarba deasă,
Te prindeam de subsuori,
În cosița ta frumoasă
Îți prindeam cununi de flori.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mării
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De țărmul ce-ți îmbrățișează valul,
Steluțe să așterni în calea noastră,
Aș vrea să te revăd călcându-ți malul.
Luna cu strălucirea ei măiastră
Se-nalță și ridică nopții voalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De țărmul ce-ți îmbrățișează valul.
Tandră, aduci iubirii ritualul,
Ușor deschizi a inimii fereastră,
Tu faci să râdă florile în glastră,
Azurul tău deschide-n larg regalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua mea
Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.
Cu patimă și plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Și-a astrelor cu o... Fecioară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trecut prea multă vreme...
Ți-am deschis zăvorul porții c-o dorință în cuvânt,
N-ai vrut să-mi dai ascultare, am plecat tăcut, înfrânt,
Un răspuns îl așteptam, că tăcerea nu te iartă,
M-am retras, n-ai spus nimic, ți-am lăsat dorința-n poartă.
Ți-am deschis zăvorul porții cu un gând legat de tine,
Gândului n-ai dat crezare, te-ai opus, nu mi-a fost bine,
Cu priviri rătăcitoare căutai în altă parte,
Ți-am lăsat gândul în poartă, mi l-ai dus în hău, departe.
Ți-am deschis zăvorul porții cu un dor uscat de plâns,
L-ai trimis spre alte locuri, mi-l țineam la pieptu-mi strâns,
N-ai dorit să mi te-apropii, nici măcar să-mi dai o veste,
Ți-am lăsat dorul în poartă, s-a pierdut într-o poveste.
Dorul, gândul și dorința, toate-acum sunt pe sfârșite,
Nu vor să se mai deschidă zăvoarele ruginite,
Tu mă vrei să vin la tine, zici că am calea deschisă,
A trecut prea multă vreme... Poarta-i rece și închisă...
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Casa părintească
Primul meu rai s-a prefăcut în scrum,
Nu pot uita căsuța mea cea dragă,
Spre locul casei, gol, privesc din drum:
-Cât mi-aș dori s-o mai revăd întreagă!
Mama demult la ceruri e plecată,
N-a fost de față să mai vadă focul,
Ne-a părăsit cu inima-mpăcată:
Casa-și păstrează-n liniștea ei locul.
Tata-împietrit de jale și durere
Neputincios privea cum arde totul,
Cu brațele spre cer, fără putere,
Ruga pe Dumnezeu să stingă focul.
S-au mistuit în flăcări lucruri sfinte:
Pozele-n ramă, neșterse amintiri,
Icoana casei o revăd ca mai-nainte,
Mă-nchin în gând la ea, în rătăciri.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de stea
(lui Mihai Eminescu)
De steaua ce nu a apus
Și mai străluce încă
Mi-e sufletul de dor răpus
În liniștea adâncă.
Nimic nu-i stins din al său drum,
În depărtări senine
Lucește-n raza lui acum
Speranța de mai bine.
- Icoană strălucind în gând,
Încet, la noi coboară,
Cu harul tău de înger blând
Hai, vin* de ne-nconjoară!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
RONDELUL SECURII
Lucește lama securii,
Copaci fără vină mor,
Zăcămintele pădurii
Sunt mutate pe ogor.
Nu rezist și dau frâu urii,
De pădure-mi va fi dor,
Lucește lama securii
Copaci fără vină mor.
Au pierdut simțul măsurii,
Să-i înfrunt aș fi dator,
Iertare îi cer naturii,
Mă simt coadă de topor,
Lucește lama securii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de martie
De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.
Din nori de cenușă și pulberi
O ploaie măruntă și rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.
Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie-ndată aduce
Un zâmbet pe-un cer boreal.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de martie
De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.
Din nori de cenușă și pulberi
O ploaie măruntă și rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.
Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie rece se duce
Și moare-n decor hibernal.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Matei despre dor, adresa este: