
Transfigurare
Dacă ar fi să-mi cenzurez gândul,
nimic nu m-ar mai bucura sau întrista,
căutările n-ar avea nici un rost,
m-aș folosi numai de mâini
să sprijin boltirea cerului.
Pașii ar prelungi drumul la orizont.
Nu știu ce aș face cu iubirea
rămasă fără casă,
fiindcă sufletul ar fi un deșert
prin care nu trece femeia.
Numai tu ești umbra pe care mă suprapun
și intru cu inimă cu tot;
gândurile rămân libere,
păsări îmi înghit clipele
și zboară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Orizontul cu porți de piatră
Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
și rodește în ploi
zămislind ființa din lutul sterp.
Atunci se naște lumina,
aura de botez a capului meu
primește duhul
și se înalță cu el în picioare.
Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porți de piatră,
Drumuri prin gânduri trecând...
De înalț mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prețul cuvintelor
Într-un gând de cais
înflorit între vii,
într-o clipă
cuprinsă de incertitudini,
ascund adânc
visele
golite de conținut
în amforele sparte
ale uitării,
din mijlocul cuvintelor
vândute,
pentru nimica toată
poeților.
Prețul cuvintelor
fluctuează
pe corzile unei viori.
Învelișul sunetelor
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (7 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fata morgana
prin sufletul tău zburdă căprioare de aer,
înflorește sângele voinicului
pe pajiști.
îndrăgostit fără aripi,
mă înalț cu gândul pe munți
pentru tine prințesă a pădurilor de zadă.
râuri cu văi curg printre dealuri,
n-am timp s-ajung în câmpie
unde înșelătorul miraj răsturnat în apă
apare din lanuri de aur dincolo de orizont.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!


Muză în inima cuvântului
Își rememora gândurile și unele i-au zburat,
l-am simțit foarte trist,
dorea să suprapună un gând peste un vis,
nu putea să doarmă,
noaptea s-a scurs alungată pe fereastră.
Aerul dimineții l-am simțit binefăcător,
în pragul casei am îngenuncheat sprinten
și păsările au început să cânte,
se năștea o muză în inima cuvântului
și am început să scriu pe o filă rătăcită
tot ce auzeam în urechi,
toate vocile se uneau în vocea ta
care mă ierta.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Privesc cerul cu o foame nudă
Când riscul a trecut pe lângă mine,
nu l-am observat,
norocul și-a spus cuvântul.
Am fost pierdut în gânduri și gândurile zboară
mai repede decât clipele ce pot fi nefaste.
Privesc cerul cu o foame nudă
și ochii văd dincolo de orizontul umed,
se scaldă în apele grele de chihlimbar
fără să-ți zărească trupul așteptând miracolul
în care nicio inimă nu se acoperă,
ci vibrează la răsăritul stelelor
cu lampadare albastre la porți
stinse de vijelia trecută.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Avem un timp măsurat de gânduri
Dacă moartea ar fi o zi uitată într-un loc neștiut
prin care nu mai trecem cu gândul și se șterg urmele
ar fi o ușurare, am trece nevinovați prin amintiri.
Când vine seara și noaptea ne găsește singuri
acoperiți cu durerea ca o pătură de frig,
dacă cineva ar căauta, sigur găsește
o respirație de dragoste.
Ne-am retras în cochilie, ne vorbim tot mai rar
sunt prea multe cărți necitite pe raft, paginile lor știu
sfiala rușinii când le ștergem de praf.
Timpul și el ne ignoră, apropiații ne respectă golul din priviri
cu greu ne mai regăsim, păstrăm static echilibrul,
dincolo de noi e o mișcare în obiectele vechi
ce ne apasă pe tăceri cu ciocane de piatră.
Toți ne știu și ne suportă ca pe niște copii
scrijeliți la genunchi, opriți din plâns,
supărați, căutând un ungher unde să se retragă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 august 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Constatare uitată
când se începe o faptă
fiecare o gândește întreagă și rotundă
păstrată într-un gând sculptat demult
apoi gândul devine imperfect și îngust
și trebuie prelucrat în concordanță cu timpul
care nu iartă niciodată uitarea ori neglijența
de care ne prevalăm vinovați
apoi trebuie să evaluăm resursele viitoare
din care ne vom hrăni
și vom crește cu fiecare cuvânt în verb
înainte de terminarea lucrării
încât să ne păstrăm cumpătul
și să fim egali cu noi
în lumea neîncăpătoare de formalități
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În scoica memoriei
azi am operat un gând bolnav
am scos din el tot ce era banal
și l-am repus în mișcarea de idei
timpul și spațiul i-a devenit neîncăpător
dar mai departe nu-l pot explica
am rămas în scoica a memoriei
din ea privesc prin deschizătură
cu acea curiozitate neobosită
strânsă de toți semenii pe pământ
mă evaluez după fiecare clipă
și rămân aceeași ființă de lumină
care-și pune gândurile în vise realizabile
din orice parte mă văd liber
să-mi construiesc propriile idealuri
fără umbrele în care mă vor alții
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ființă de lumină
azi am operat un gând bolnav
am scos din el tot ce era banal
și l-am repus în mișcarea de idei
timpul și spațiul i-a devenit neîncăpător
dar mai departe nu-l pot explica
am rămas în propria scoică a memoriei
din ea privesc prin deschizătură
cu acea curiozitate neobosită
strânsă de toți semenii pe pământ
mă evaluez după fiecare clipă
și rămân aceeași ființă de lumină
care-și pune gândurile în vise realizabile
din orice parte mă văd liber
să-mi construiesc propriile idealuri
fără umbrele în care mă vor alții
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe gânduri
ne stingem în foc
unii pe jeratic încins
alții pe paie aprinse
și cei mai mulți în cuvinte
ne întrebăm ce se va întâmpla
când focul va fi cenușă?
unul s-a găsit că-i nevinovat
nu-l credea nimeni
eram vinovați din naștere
foamea ne paște pe orice vreme
cu neliniști și arțag
nu-ți mai vine să cânți
nici din obișnuință
când ești frustrat
îți fug din cap gândurile
cum se duc copiii la joacă
niciodată nu-ți amintești amănuntele
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Plin de bunăvoință și parfum
Hainele mele de ceramică smălțuită
nu pot fi pătate de ploaia portocalie
aduceți somptuoasele odăjdii de ceață
prin care se văd sânii strânși în găoace
la pieptul frumoaselor femei venite
să-și culce dorințele pe perne de lut.
Sunt prezent la întâlnirea cu snobii
vom sparge noaptea în bucați de calcar
și sigur întâlnirea va fi lungă și gravă
cu tăceri ațipite-n pahare de cristal.
Paianjeni de vată ne vor ușura de vin
după pupăturile pe mâini și pe fețe
pe care siluiți le festonăm cu zâmbete,
ochii au rămas pe sâni ca niște ventuze
arborii au crescut în gânduri de mirare
apa clătinându-se de mâhnire. Cu admirație
stăm spânzurați sub tavanul de sticlă.
Cu aceste fantome se termina întunericul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubita mea e o carte de vise
Iubita mea e o carte de vise,
Îngerii somnului o citesc,
Apele trec șipotind
Printre țărmuri de dragoste.
Noaptea de mătase,
Năframă albastră
Pe care o flutură-n aer
Cu gândul la iubirea-i de foc.
Cântecele doinite
Pe harpele vântului
Alungă înstrăinarea gândului
Din iubirile inimii.
Pașii ei ușori,
Urme ale umbrei luminii
Deschid porțile sufletului
Cu mângâieri de floare.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sculptorul
Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare
se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit
apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tablou din cuvinte
pietrele respiră un aer mirositor a veșnicie
cuibăresc în mine păsări cântătoare
multe femei au cerul străpuns de fulgere
iar bărbații își scrijelesc fruntea de stele
numai bătrânii de singurătate, uită ochii departe
și așteaptă nepoții plini de neastâmpăr
să le înmugurească timpul cu întrebări
pământul respiră aerul purificat al morții
anotimpurile s-au înfrățit cu cerul
plouă rar și mult
ninge la fel
călătorii suportă drumurile răscolite de întâmplări
lumina alunecă șchioapă prin gânduri
și desfințează vămile
moartea cade rece
păsările zboară vertical
gândurile ne ademenesc deasupra de nori
iar imperiul făgăduit
s-a întrupat în tăcere
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poem sub sticlă
frunze late cât marea
îngălbenite de vârstă
cad pe tăceri
ochii obosiți de verde
trec peste păduri
în culori
fetele se închipuie mari
prin germinația seminței
în pântecul negru
toamnele se culcă pe gândul
înrămat în peretele inimii
sub sticlă
cu suferința săpată-n carne
iernile trec peste râuri
viața curge la vale
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Femeia și moara de apă
N-are rost să plângi de iubire
poti mângâia florile înmiresmate,
trupul flămând îl poate sătura
marea cu valurile calde.
Când suferi, poți vorbi cu delfinii,
te poți împrieteni cu pescărușii
caută gândul dus, îl ciugulesc.
Dacă te neliniștește singurătatea
poți chema femeia de seară
s-o aștepți undeva pe râu,
îi vei mărturisi dimineața,
ce miracol a bântuit noaptea
și cum moara de apă ți-a măcinat timpul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu ești femeie
Tu ești femeie-n dosul ierbii
Placerea chinului s-o frângi,
Cu ochii tăi se adapă cerbii
În brațe gândul când îl strângi.
Tu esti femeien plâns de rouă
Durerea apei, alb cuprinsă,
Cand timpul ud de ani, se plouă,
În curcubeu cu vocea stinsă.
Tu esti femeien glasul nopții
Umbra risipei de veșminte,
Fosnirea mea la pragul porții
Când tu mă chemi fară cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Delfinul din mine
Îmi număram silabele și una s-a topit
în miezul cuvântului.
Încerca să-și epuizeze cântecul pe note
și noaptea o înfășura în albastru.
Dimineața mi-a acoperit ochii,
brațele au înflorit în pomi,
gândurile au căpătat aripi de păsări
care-mi ciuguleau din inimă.
Drumul s-a lungit sub tălpi,
picioarele n-aveau pași,
aveau aripile unui delfin
și întinderea era de apă.
Niște voci îmi mângâiau mirate
evoluția preexistentă în mister.
.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (7 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dulcea libertate
Mai demult, totul se intuia ușor,
știai de unde se mișcă lucrurile
și unde-ți găsești femeia.
Te pregăteai din timp;
îți îmbrăcai hainele potrivite,
așteptai cu gândul priponit de scop,
ca și cum nimic n-ar fi imposibil.
Îți luai avântul necesar,
și la capătul drumului
porțile erau deschise,
fie că aveai curajul să intri,
fie că nu...
Acum totul e imprevizibil!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre gânduri, adresa este:
