Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nicolae Vălăreanu Sârbu despre mâini

Nicolae Vălăreanu Sârbu

În zăpadă

Am sculptat în zăpadă
Doamne,
și erai acolo
bulgăre de lumină
în mâinile mele,
bucurie lăuntrică,
nespusă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Investiție în fals

Nu știu cum te-aș iubi așa schimbată,
prelucrată în cabinete,
este prea mult pentru mine
care nu-mi pot trăda simțurile.

Peste tot ai adăugat câte ceva sintetic
mă îndoiesc de frumusețea artificială
și rămân fidel cu idealul natural.

Mă caut în zidirea lui Dumnnezeu,
în creația sa de unicitate și echilibru,
mă supăr numai când nu sunt în stare
să mă ridic la aspirația dorită.

Nu cred să pot investi în fals,
am libertatea depline-i înțelegeri,
dar nu-mi pot obișnui mâinile
cu absența plăcerii
și rămâi o depărtare de care mă despart
uitat sub roțile vremii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poem sub sticlă

frunze late cât marea
îngălbenite de vârstă
cad pe tăceri

ochii obosiți de verde
trec peste păduri
în culori

fetele se închipuie mari
prin germinația seminței
în pântecul negru

toamnele se culcă pe gândul
înrămat în peretele inimii
sub sticlă

cu suferința săpată-n carne
iernile trec peste râuri
viața curge la vale

[...] Citește tot

poezie de (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Transfigurare

Dacă ar fi să-mi cenzurez gândul,
nimic nu m-ar mai bucura sau întrista,
căutările n-ar avea nici un rost,
m-aș folosi numai de mâini
să sprijin boltirea cerului.
Pașii ar prelungi drumul la orizont.
Nu știu ce aș face cu iubirea
rămasă fără casă,
fiindcă sufletul ar fi un deșert
prin care nu trece femeia.
Numai tu ești umbra pe care mă suprapun
și intru cu inimă cu tot;
gândurile rămân libere,
păsări îmi înghit clipele
și zboară.

poezie de (19 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ploile cântă afară

Plânge noaptea într-o catedrală
prin întunericul putred
ploile umezesc ochii sfinților.

Piața-i goală, doar statuile oarbe
nu se simt în singurătate
trec dincolo de timp.

Mi-am mărturisit
cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
îl frământă până se naște suferința
și o să-i simt mirosul în trup
cum se răspândește prin sânge.

Se furișează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară,
eu caut femeia cu degetele prin așternuturi.

poezie de (17 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Căzut din cer

Mă îndepărtez
despuiat de frunze
cu urechea surdă la cântecul inimii
unde locuiesc păsările
cu ciripitul plin de priviri.

Ochii adorm obosiți
și mâinile
caută (cu disperare) întregul.

Sunt speriat de ghearele lumii;
îmi ascund carnea sub pielea copacilor.
Îmi este cu neputință să înțeleg ce vor...,
și fug.

N-am nici sânge atât de albastru,
să-și aducă aminte că sunt
vița unui neam
căzut din cer cu îngeri.

[...] Citește tot

poezie de (13 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mâinile, contur de aripi

Peretele de care mă sprijin
nu se vede,
are în el cuvântul ziditor la cer
și tot încerc să-l trec.

Soarele se proptește-n el,
la răsărit și apus,
în fiecare zi îl știu imaculat,
numai noaptea alunecă și cade pe pământ,
rămân deasupra stelele și luna.
De câtăva vreme mâinile mi se alungesc
și capătă contur de aripi,
mi-e frică să mă las în zborul lor
să nu mi se frângă visele
și să cad din somn în apă.
Sunt o pasăre adormită pe cablu,
deasupra fluviului.

poezie de (26 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Noapte de Crăciun

Îți aud mâinile
cum pipăie conturul viselor
și le așază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.

Se aude cum închizi ușa,
cari după tine geamantane -
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii, se scutură ninsorile,
diminețile albe de așteptare
își lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde.

Se deschide poarta destinului
pe care-l poftesc să intre;
Moș Crăciun cu sania nopții,
Te înconjor cu daruri și sunete de stele
aflate acum pe acoperiș;
sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit

[...] Citește tot

poezie de (24 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Alunec pe pietre

Clipele-mi trec prin cuvinte
Te caut într-o silabă cu sunet,
Vine noaptea și așază întunericul
Între privirile noastre de sfinx.

Mă chemi cu mâinile adunând tăceri
Dar sunt plecat prin gânduri,
Se risipește prin odaie mirosul tău
Și abia mă ating să-l respir.

Afară-n copaci se răsucește vântul
Bate pendulul pe oiștea carului mare,
Tu mă aștepți și nu mă întorc.

Pașii absorb propriul ecou
Îmi adun de pe drumuri destinul,
Și-n cascada verde din ochii tăi
Alunec pe pietre, alunec în lacrimă.

poezie de (31 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Portret

Prind mai întâi ochii
apoi conturez întreg capul
indiferent ce mi s-ar năzări
doar gestica mâinilor mai contează
restul e culoare.

Orice personaj portretizat are fizionomia lui
surprinsă static ori în mișcare
acele lumini și umbre aruncate
să-ți dea senzația de viu
de ins aflat intr-o anumită stare
care se poate schimba în orice clipă
prin câteva trăsături de poziție
Dincolo de acestea trebuie să-i pui
zâmbetul, tristețea ori meditația
ca să i se intrevadă caracterul
ambițios, viruent ori meditativ
la întâmplarile prin care trece
din interior să-i transpară sufletul
intuit de privitorul captivat

[...] Citește tot

poezie de (15 aprilie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mimau trist bucuria

Noaptea nu era neagră, era cenușie,
stelele erau verzi, căzute printre noi,
drumul se ducea pe râu până la izvor
apoi intra-n tunel, trecea dincolo.
Tu ai plecat făcându-mi cu mâna,
era o chemare ori semnul despărțirii.
Sângele era subțire, de pasăre,
se aprindea ca un filament
sau ca o dâră de melc
până la inima înrobită.
Clipele sonore curgeau în timpane
băteau cu ciocane într-un clopot al timpului,
ochii tăi sticloși erau de felină.
Totul era complicat, imprevizibil, ascuns,
diminețile te îmbrăcau la loc în mirosuri.
Măștile purtate din obișnuință,
acopereau fața clownului obosit,
mimau trist bucuria.

poezie de (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Rugă

Doamne, limpezește-mi ochii,
spală-mi privirea,
așază-mă cu fața la chipul tău,
picură-mi lacrima pe rugăciune!

Ascultă-mi căința inimii,
plânge-mi suferința curată
și primește-mi păcatul în nepăcatul tău
unic și necuprins!

Iartă-mi neputința și ignoranța
care s-au născut în mine,
prinde-mi în mâinile tale sufletul
și-l mângâie cu degetele!

Însoțește-mă pe drumul negru,
fă-mi mai ușoară crucea
pe care o să mi-o pună la cap
sub movila cerului!

[...] Citește tot

poezie de (15 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Amurg cu Ludmila

De atâta căutare, m-am rupt din trup.
Nechemată,
se topea peste ochi înserarea.

Absorb nestingherit apusul
extrag culorile,
le amestec în căușul palmei drepte;
cu mâna stângă flutur umbrele
disimulate pe o pânză furată din noapte.

Iau și căteva pensule
pentru degetele lucrătoare, câte una.
transpun pe fiecare parte a corpului tău
tonuri calde, rupte, cu tente de carmin în relief
și-n final îngroșez liniile curbe exterioare,
cele interioare rămân subțiri
aproape nevăzute din tușe.
Conturul îți alunecă
pe suprafețe mângâiate de raze
o decupare din crepuscul.

[...] Citește tot

poezie de (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Păsări de lună

noaptea se rupe de oameni
dar toți o știu cu fața cernită
și pete de înuneric pe tot corpul
pe care nu poți pune mâna

orice mișcare ușoară trezește teamă
îngerii călătoresc prin aerul luminos
cu aripi de porumbei albi
caut somnul și zânele lui
păsări de lună
cântec șoptit la stele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Umbra cu limbă de os

Noaptea își ține mâinile în sân
și visează iubire
eu privesc din întuneric o cărare
pe care se plimbă carele cerului
cu felinare la osii.

Lacrimile dimineții cad peste ierburi
și cosașii vor să salute soarele
cu ascuțișuri de piatră,
umbra cu limbă de os
fuge de sub copaci
cu frunze în spinare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Echilibru fragil

Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din orașul bolnav
și-n ochii tăi înoată
căluții mării somnoroși.

Mă reîntregesc din bucăți
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii
cum trec peste orizont
cu fulgere.

Gurile noaste se usucă,
nopțile devin buimace,
își varsă întunericul
în pământul
înțelenit.

[...] Citește tot

poezie de (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Echilibru fragil

Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din orașul bolnav
și-n ochii tăi inoată
căluți somnoroși.

Mă re-ntregesc din bucăți
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii,
cum trec peste orizont,
cu fulgere.

Gurile noaste se usucă,
nopțile devin buimace,
își varsă intunericul
în pământul
înțelenit.

[...] Citește tot

poezie de (2 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Un mugur de lumină

Fiecare întuneric e o căutare,
un mugur de lumină
care crapă dimineața
când se întâlnesc izvoarele
trei deodată.

În lumea mea totdeauna c-un cod,
e și bucurie și teamă,
o așteptare-n interiorul ființei,
să se păstreze echilibrul
între drept și nedrept.

Așa îmi duc zilele
și gândesc,
gândesc fiecare clipă,
să n-o scap din mâini
și să plec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Sigur suntem împreună

Tu ai sufletul pietrei, aidoma
fulgerului căzut peste copaci, te ascunzi
sub umbra stâncilor, învolburate apele
obișnuite cu tine sapă mai departe. Florile
ar vrea să-ți spele-n mirosuri lacrima
iar vânturile-ți rotunjesc colțurile
și pornirea vrajmașe.
Lemnul crucii, piatra dăltuită
de mâna încarcată cu har,
cerul invadat de păsări
și de cutezanțele noi ale zborului
toate mă alungă în zbucium
să-mi închidă suferințele tale
în meditația de taină a smereniei.
Sigur suntem împreună, de teamă
și somnul ne cuprinde odată
să nu părăsești drumul în mers,
să te prefaci în cruce de piatră.

poezie de (28 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Strigăt din zbor

lumina se stinge ia foc noaptea

întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
să i se piardă urma

stelele foșnesc pe acoperișuri
tăcerea mă îmbie să ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor

răsăritul deschide calea
ridic privirea și mă înalț
tu rămâi cu durerea

deșertăciunea face pași
trece prin fisurile lumii
se apropie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre mâini, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info