Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nicolae Vălăreanu Sârbu despre zile

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nopți și zile violente

nopțile mele sunt cu femei de ploaie
cu femei de vânt și chiar cu fulgere
fără nimic normal
zilele la fel

nu mai recunosc timpul răzbunător
setos de distrugeri
s-a instalat în viața noastră pe nepregătite
și nu pleacă cu una cu două
rupe cu violență
ucide fără să vrea oameni

lumea se teme
nici nu știe ce să facă
așteaptă și chiar plânge
se crede nevinovată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Rai de trandafiri galbeni

Nu mă mai îngrijorează zilele
mi-au coborât în plămâni nopțile.
Prin fiecare respir altceva;
ieri am respirat un gutui cu florile mari,
azi un nuc din marginea drumului,
și așa o să-mi fac livadă.

În fața casei am trandafiri agățători
trec printr-un tunel din semicercuri,
cu flori de foc
aprinse de inima ta.

Nu se mai vorbește de tine
au pus garduri între zile și nopți.
Nimeni nu le mai sare
toți așteaptă,
un deznodământ.

Demult visez o primăvară de liliac mov,
rai de trandafiri galbeni

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mi-au rămas ochii pe geam

Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelități
cineva le strânge și le dă mai departe.

N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.

Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă și eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenței
și n-am simțit nicio umbră.

Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să știu cum am venit
și de ce?

poezie de (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poem sub sticlă

frunze late cât marea
îngălbenite de vârstă
cad pe tăceri

ochii obosiți de verde
trec peste păduri
în culori

fetele se închipuie mari
prin germinația seminței
în pântecul negru

toamnele se culcă pe gândul
înrămat în peretele inimii
sub sticlă

cu suferința săpată-n carne
iernile trec peste râuri
viața curge la vale

[...] Citește tot

poezie de (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Anotimpuri arse

când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate nopțile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
și fiecare îl va străbate pe jos
eu voi zidi o casă după soare
tu-ți vei echilibra resursele
va fi greu
orice anotimp ars
ne va îmbogăți cu alte întâmplări
până la momentul acela
când distanțele se vor topi
și vom tăia din cerul prea mare
porția noastră de suflet

poezie de (25 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

O ipostază oarecare

Era un cântec de călătorie
auzit pe drumuri în mijloacele de trasport,
era o nepăsare mută, firească
pe care-mi sprijineam crezul.

Erau ochii privind undeva departe
ca printr-un orizont inexistent,
în stație polițaiul cu baston
veghea coborârea și urcarea
timpului pe treptele devenirii
oamenilor cu ei înșiși.

Zilele și nopțile erau pline,
indiferența era la ea acasă.
Prin oraș se plimbă
una după alt cete de colindători
răzvrătidu-mi auzul.

poezie de (10 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Musca

Închisă de pânza paianjenului în colț
vede numai cenușiul zilelor.
Mai frustrantă decât durerea izolării
e lipsa sentimentului dreptății,
năzuința de a fi liberă.

Serile sunt liniștite
cad peste lucruri de-a valma,
asfințiturile rămân frumoase
și poetice.

Toate par o întâmplare
dar evadările sunt imposibile
ca într-un rotisor al timpului
din care nu poate scăpa,

moartea e ultima speranță.

poezie de (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la zile, dar cu o relevanță mică.

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Focul de vânt

Ca o dedublare în piele
trupul se lăsa obligației de încălzire
ca o pregătire pentru sex.
În anumite momente de încleștare a dorințelor
când ele se suprapun
peste întâmplări,
se declanșează declicul.

Nimeni nu mai încurcă zilele cu nopțile
nici cu întunericul din noi
împrejmuit de lumină.
În acest fel vinovată
tăcerea noastră
nu știm de ce zace.

În adâncul cuvintelor nespuse
prea multă neîncredere și văicăreală,
lipsă de vână și acțiune.
Culcușul nostru sărac
are tot mai puțină căldură,

[...] Citește tot

poezie de (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cruce și pâine

cred în același Dumnezeu
pe care-l reclădesc permanent în suflet
și-l păstrez viu
crucea o duc pe umeri
și în genunchi mă rog pentru viață

în trupul meu înflorești și tu
pe ramuri îndreptate spre cer
rădăcinile absorb durerea-n pământ
și pământul coace pâinea cea de toate zilele
Dumnezeu o împarte la oameni

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Zilele rămase păsări

număr pe degete zilele rămase păsări
le cuprind aripile-n brațe
și mă înduioșez când zboară
paralel cu pământul

pe sinusoidele sufletului blând
lumina alunecă fără urme
de dragoste

o să strig cu puterea ecoului
să se audă
dincolo de margini
și de începuturi

tu ascultă-ți gândul
pune-l în cuvinte
și scrie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Felinarul inimii

Trec prin zile necunoscut de semeni,
vorbele le rostesc în gând,
să nu-mi simt dinții cum mușcă din cuvinte.
Nicio zi nu-mi fură ochii,
nu-mi atinge privirea,
unele sunt blânde ca un câine bătrân,
altele, nărăvașe ca un armăsar scăpat din pripon.
Fiecare are un perete de tristețe și unul de bucurie
pe care-i înghit rănile pământului.
Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci
sub care nici o umbră nu e de-ajuns
pentru tandrețea cu care-mi acoperi visul.
Poate o să vină noaptea
cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi,
doar cu brațele tale înlănțuind
un trup cu aura iubirii
rămasă de veghe,
ca un felinar al inimii
cu flacăra mică.

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Intrat în cântec

Culorile franjurate peste cochilia unui timp
absorbit de ape pe verticala nordului
ridică țărmurile în picioare.
Umbrele, care acoperă orologiile,
sunt plecate în pelerinaj
spre zodiile dintre solstiții.

La vremea amiezilor, încătușate în viori
sunetele se sparg în pereții de sticlă.

Pe aici îmi erau pașii fără urme, între zile
amenințate de drumurile-simbol,
ca nisipurile detașate de ape,
pe care se odihnește trupul iubirii.

Nimeni nu știe cum în adâncul visului,
dorința e o flacără albastruie
care arde inima trubadurului
intrat în cântec.

[...] Citește tot

poezie de (4 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nori războinici

dintre iubirile care mă dor
de a ta nu pot să scap
mă feresc să-ți spun ce se întâmplă
bântuie o incertitudine imedită
în zile din anotimpuri de zgură

luna se va adăposti după nori războinici
se va porni furtuna cu gheață
tânjesc după lumină și albastru
cam demult
tu nu mă lași singur
poate totul se va schimba și tu vei fi alta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina nu are drumuri

Număr pe degete posibilitățile existente,
îmi socotesc zilele rămase,
rațiunea devine o rană deschisă
din care nu ies.

Lumina nu are drumuri,
mă pornesc oricum purtat de raze
spre orizontul de argint.

Nu știu dacă voi ajunge,
dar toți mă încurajează
să nu mor.

Mă despart de păcatele lumii
și mă lepăd
până rămân gol și flămând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Un mugur de lumină

Fiecare întuneric e o căutare,
un mugur de lumină
care crapă dimineața
când se întâlnesc izvoarele
trei deodată.

În lumea mea totdeauna c-un cod,
e și bucurie și teamă,
o așteptare-n interiorul ființei,
să se păstreze echilibrul
între drept și nedrept.

Așa îmi duc zilele
și gândesc,
gândesc fiecare clipă,
să n-o scap din mâini
și să plec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Regatul verde

Numai munții albi de nădejde îmi ies din memorie
urcă deasupra ideii sub vulturi,
șlefuiesc cerul și fixează o linie peste care nu se vede.
Ne închid în cetatea regatului verde
unde numai soarele știe tot ce se întâmplă,
lenevind în amiezele zilelor lungi.

Oglindă cât un lac rece și limpede, visătoare între brazi,
mai jos văile cu râuri acoperite de ceață
visul unde frumosul își pierde culoarea,

nu și plăcerea de a urca peștii-n amonte
ce sclipesc ca razele de lumină, ageri în salt
respiră aromele vieții.

Simbol intim al iubirii fertile.

poezie de (3 iunie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu mâini de lumină

Întorc gândurile până se uscă cum fânul,
devin moi aromate,
în tinerețe am adormit pe căpițe
și am rămas îmbătat de mirosul copt.

Acum învârt ideile și le las să germineze,
caut esențe de trăire vie,
merg mai departe și-mi evaluez posibilitile
de a fructifica rodul
care să-mi umplă viața
cu mireasma răcoroasă a nopților de mai.

Doamne, în universul atât de înălțător
picură-mi din harul tău cîte puțin
până mă trezesc om
cu mâini de lumină.

Poate nu știu să adaug zilele frumoase,
dar ceva din suflet am să pun
până va înflori din el recunoștința.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Știu lumea-i roasă de nemulțumiri

Oasele mele au devenit goale,
fragile fără măduvă
cu dureri la încheieturi.

Trupul meu este atât de rigid,
un copac uscat
care stă-n furtună și rabdă
ca un rănit însingurat,
soarbe ploaia și vântul sălbatic
cu stoicismul luptei până la sfârșit.

Știu lumea-i roasă de nemulțumiri,
îmbracă haine ponosite,
rupte chiar
din zilele umede și mohorâte
lipsite de picioare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mă întorc pe drumul soarelui

Urmăresc orizontul până dincolo de moarte,
îi șterg geamurile la ferestre.
Mă întorc pe drumul soarelui la obârșia izvoarelor,
caut oamenii locului.

Mă sfătuiesc și-mi arată în ceea ce cred,
să mă pot converti
la sintaxa cuvintelor scrise pe fața zilei
în ziua învierii.

Doamne, prinde-mă de mâini
și pune-mi în palme pâine cea de toate zilele,
să o mâncăm împreună cu peștele sfânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Patimi sălbatice la pândă

Spune-mi cine-i cel ce nu știe
câtă dragoste mai are
să împartă,

prigonește răbdarea,
nu are nevoie de ea.

În el se rânduiesc patimile
sălbatice la pândă
dincolo de verbe.

Prinde între degete destinul
ca pe un pui de pasăre
pe care-l mângâie,

adaugă zilelor culoarea iubirii,
le umple cu nesfârșire.

Lasă-mă doar să ghiceasc
cuvintele pe care le cauți

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre zile, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info