Cartea nouă
Oana a primit o carte;
Pozele-s frumoase foarte.
Uite-un țurțur, o albină,
O broscuță, o tulpină,
Uite-un munte, uite-un pom,
O căsuță și un om.
Poze sunt nenumărate-
Și-încă toate-s colorate.
Lângă ele, niște rânduri...
Oana noastră stă pe gânduri:
Cât mai e pân-o să crească
Și-o să-nvețe să citească?
poezie de Nina Cassian din colecția "Poezii pentru copii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Controverse
Am scris un poem oblic,
O caligrama.
Cineva spunea: e o directie
Rezolvata dincolo de rama.
Unul rîdea: e o matura,
Va jur ca-i o matura si atît!
Altul plîngea: pomul, pomul
Cu portocale la gît!
Nu se gasea nici un semn.
Atunci Marele Plastic
A dezumflat lumea de gumilastic
Si a cladit-o din lemn.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
Era iarnă-n păduri,
urși albi - nămeții
moțăiau în scorburi adînci.
Din negre și crîncene crengi,
pădurea își suia pereții.
Umblam, obosiți de pași
prin zăpada cea grea.
Lîngă noi străjuia
un copac, ca un cerb uriaș.
Gura ta pe-a mea s-a închis
și o flacără mi-a lucit sub pleoape,
ca și cînd, cu foșnet aprins,
o vulpe-ar fi trecut pe aproape.
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearta și haosul
Vizitatorii mei sunt:
un domn întrerupt la mijloc,
o doamna continua
si fiica lor de tabla,
un profesor care preda brânza,
un asasin racit, o droaie
de furnici necasatorite,
un copac cu mustati,
o barza tânara,
un copil cu un picior de carton
si trei ignoranti ai legilor miscarii.
La sfârsit, apare
câinele de seara
care-i latra tare
si-i pofteste-afara.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzică pentru pace
Treptele creșterii
urce-le meșterii,
schela poemelor,
vuietul vremilor,
dragostea nimbul,
vestind anotimpul
cu frunzele martore
la umbră de arbore...
Dar dacă dușmanul
va scoate arcanul
rotund să măsoare
gîtlej de popoare,
atunci, da. atunci,
pentru noi, pentru prunci.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian din volumul Sufletul nostru (1949)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezgheț
Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni!
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
În anul secetos
Groaza cu ochii de apă
S-a deghizat într-o fată
Cine o vede o dată
De sărutare nu scapă.
Muma cu sapte feciori
Nu-i lasă seara pe drum
Groaza cu ochi mîncatori
Trece și fluieră fum.
Laptele scade-n hîrdau
Pîinea în mîini e fărîmă
Cel mai sălbatec flăcau
Poarta de lemn o dărîmă.
Colo-n culcuș de urzici
Sade Frumoasa pe brînci
Nara nu-i roșie nici
Precît sînt ochii de-adînci.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam să rămân în septembrie
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt și să lunec
odată cu vara în toamnă...
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
El cuprinse, dulce, sanul ei
El cuprinse, dulce, sanul ei,
greu, puternic, si-i rapuse gura
cu sarutul lui - iar langa ei
arborii isi prelungeau faptura
in amurgul limpede cazand,
in racori de aur si de vant...
Si isi cunoscura-atunci dintai
gustul si mireasma, si-si simtira
de la crestet pana la calcai,
trupul, cum tresare si se mira.
Si apusu-i bantuia, plecand,
cu vapai de aur si de vant...
Si tipau si pasarile-n cer.
Mana ei ii palpaia pe umar.
Sta in lume cuplul lor stingher
iar, in jur, perechi fara de numar -
si-i impodobea pe rand, pe rand,
dragostea, cu aur si cu vant...
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nina Cassian despre copaci, adresa este: