Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nina Cassian despre mâini

Nina Cassian

Brâncuși

In unele clipe ideale, sunt pasărea maiastră a lui Brâncuși.
Mi-e gâtul ca un cast lunecuș
pentru mâinile tale.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.
Nina Cassian

Iubitul cel prost

Voi scoate o antologie a mișcărilor mâinii
(Mâna ta e rece ca o furculiță).
Strânge cu fărașul tot ce mai ramâne:
Ochiul tău de baltă, gura ta pestriță.

Am, de veselie, patruzeci de dinți.
Nu pricepi o iota, am vâslit destul,
Deci, sa spunem gloatei: Domnul e sătul,
Mergeți toți acasă-n paturi mai fierbinți.

Îmi vârâsem capul cu sila în piept
Si-am crezut că-i blazonul pătrat al armurii.
Dar nu era decât buzunarul tău drept.
Si mi-au plâns de milă zâmbetele gurii.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Să ne facem daruri

Trebuie să ne facem daruri.
Să memorăm cu atenția
data de naștere, a noastră și a celorlalți.
Încă de dimineață,
sărbătoritul să primească de la prietenii lui
o cravată argintie care să-i limpezească mâinile,
o portocală care să-i împrospăteze surâsul,
neapărat, câteva idei
care să-i desăvârșească forma inimii.
Dacă unul dintre noi s-a-ndrăgostit,
să-i dăruim imaginea duratei,
iar dacă s-a îmbolnăvit din iubire,
să-i dăm să bea tinerețe și demnitate
dintr-un pahar curat, pictat cu-o floare.

Unii se vor împotrivi:
din trufie, de prea multă singurătate,
sau pentru-a nu ne rămâne datori
(ca și când nu ne-ar fi datori, oricum,
pentru că respirăm și ne mișcăm alături de ei,

[...] Citește tot

poezie de din Să ne facem daruri (1963)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix și sferic,
nici zdreanța mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
- ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix și sferic,
nici zdreanța mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
- ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.

poezie de din Ambitus (1969)
Adăugat de LegendarusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Nina Cassian

Cântec în zori

Dormi... Dormi și mă lasă
să te privesc nemișcat.
Părul tău unduie-n pernă
ca dintr-o carafă turnat.

Ce mult, ce adânc te iubesc
în fiece clipă.
Cu privirile-mi vii ca un țipăt
mi-i teamă să nu te trezesc.

Îmi vine să strig! trăim!
E-al nostru veacul acesta de creșteri!
Viețile noastre să fim
ucenici și meșteri!

Dacă nici ăsta nu-i cântec de dragoste,
care-i?
Firește că nu gângăvitul alint
pe struna ghitarei,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Au fost zile și nopți pe care le-aș numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că... nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate – iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naștere, adică în dezarmarea și oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostru – și... mă mângâia. Cu palma la o mică distanță de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanația acelei mâini.

în Memoria ca zestre, Clipe petrecute cu Marin Preda
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Martie

Ultima ninsoare-a prins să cearnă...
Fulgul mare-a sărutat tăpșanul.
Mamă, când nici nu-mplinisem anul,
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.

Mi-ai purtat mânuța peste nea,
Ca să simt că-i rece, moale, bună,
Și-ai privit cu mine împreună
Țurțurul ca un tăiș de stea.

Toate anotimpurile-apoi,
Rând pe rând, le-ai colindat cu mine,
Ca să-nvăț mai iute și mai bine
Mândrele priveliști de la noi,

Și-n căsuța minții să încapă
Bogăția-atîtor înțelesuri
Câte spice se îndoaie-n șesuri,
Câte ceruri se răsfrâng în apă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Nina Cassian despre mâini, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info