Nina Cassian despre mâini

In unele clipe ideale, sunt pasărea maiastră a lui Brâncuşi. Mi-e gâtul ca un cast lunecuş pentru mâinile tale.

citat din Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

In unele clipe ideale, sunt pasărea maiastră a lui Brâncuşi.
Mi-e gâtul ca un cast lunecuş
pentru mâinile tale.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul cel prost

Voi scoate o antologie a mişcărilor mâinii
(Mâna ta e rece ca o furculiţă).
Strânge cu făraşul tot ce mai ramâne:
Ochiul tău de baltă, gura ta pestriţă.

Am, de veselie, patruzeci de dinţi.
Nu pricepi o iota, am vâslit destul,
Deci, sa spunem gloatei: Domnul e sătul,
Mergeţi toţi acasă-n paturi mai fierbinţi.

Îmi vârâsem capul cu sila în piept
Si-am crezut că-i blazonul pătrat al armurii.
Dar nu era decât buzunarul tău drept.
Si mi-au plâns de milă zâmbetele gurii.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne facem daruri

Trebuie să ne facem daruri.
Să memorăm cu atenţia
data de naştere, a noastră şi a celorlalţi.
Încă de dimineaţă,
sărbătoritul să primească de la prietenii lui
o cravată argintie care să-i limpezească mâinile,
o portocală care să-i împrospăteze surâsul,
neapărat, câteva idei
care să-i desăvârşească forma inimii.
Dacă unul dintre noi s-a-ndrăgostit,
să-i dăruim imaginea duratei,
iar dacă s-a îmbolnăvit din iubire,
să-i dăm să bea tinereţe şi demnitate
dintr-un pahar curat, pictat cu-o floare.

Unii se vor împotrivi:
din trufie, de prea multă singurătate,
sau pentru-a nu ne rămâne datori
(ca şi când nu ne-ar fi datori, oricum,
pentru că respirăm şi ne mişcăm alături de ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian din Să ne facem daruri (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,
nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
- ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,
nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
- ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de Legendarus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în zori

Dormi... Dormi şi mă lasă
să te privesc nemişcat.
Părul tău unduie-n pernă
ca dintr-o carafă turnat.

Ce mult, ce adânc te iubesc
în fiece clipă.
Cu privirile-mi vii ca un ţipăt
mi-i teamă să nu te trezesc.

Îmi vine să strig! trăim!
E-al nostru veacul acesta de creşteri!
Vieţile noastre să fim
ucenici şi meşteri!

Dacă nici ăsta nu-i cântec de dragoste,
care-i?
Fireşte că nu gângăvitul alint
pe struna ghitarei,

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost zile şi nopţi pe care le-aş numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că... nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate – iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naştere, adică în dezarmarea şi oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostru – şi... mă mângâia. Cu palma la o mică distanţă de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanaţia acelei mâini.

Nina Cassian în Memoria ca zestre, Clipe petrecute cu Marin Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delimitări

Acesta e pământul nostru.
Noi am făcut schiţa acestor ape şi munţi.
Fiecare floare a răsărit după indicaţiile noastre.
Peisajul poartă semnătura noastră.
Da.
Pentru fiecare centimetru am luptat şi am gândit.
Sângele şi visul nostru e amestecat pretutindeni.
Mâna ni s-a înfipt în grumazul pădurii,
Ca în coama unui mistreţ întărâtat,
Şi am făcut ordine în sălbăticie.
Cu tălpile goale am dansat peste vipere
Până ce ultimul strop de venin
S-a scurs în sânul imun al ţărânii.

Acesta nu e pământul tău, laşule,
Care te-ai aciuat ca o molie în faldul steagului nostru.
Nici al tău, linguşitorule şi mincinosule,
Care mânjeşti cu vânzătoare săruturi faţa adevărului.

Acesta nu poate fi pământul tău, corupătorule,

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

Ultima ninsoare-a prins să cearnă...
Fulgul mare-a sărutat tăpşanul.
Mamă, când nici nu-mplinisem anul,
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.

Mi-ai purtat mânuţa peste nea,
Ca să simt că-i rece, moale, bună,
Şi-ai privit cu mine împreună
Ţurţurul ca un tăiş de stea.

Toate anotimpurile-apoi,
Rând pe rând, le-ai colindat cu mine,
Ca să-nvăţ mai iute şi mai bine
Mândrele privelişti de la noi,

Şi-n căsuţa minţii să încapă
Bogăţia-atîtor înţelesuri
Câte spice se îndoaie-n şesuri,
Câte ceruri se răsfrâng în apă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!