Fisa
Ne-nregistrează toamne printre acei iubiți
Care vorbesc prea tare sub teii sărăciți
Si nu se țin de mână și calcă sigur foarte
Pe frunzele lovite de soare și de moarte.
« Priviți-i, spune toamna. Nu se iubesc deloc.
Mi-e milă de aceste perechi fără noroc. »
Si-n timp ce, cruzi și teferi, zâmbim sub luna nouă,
Sărutul se sleiește pe buzele-amandouă.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog
-Frunze de toamnă, frunze nătânge,
Miezuri de piersică, pline de sânge,
Cum v-ați rănit atât de cumplit?
-N-am bănuit, n-am bănuit
Că soarele poartă-un cuțit, un cuțit.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie
Ma bucur sa-mi umplu parul cu voi, frunze de toamna,
sa fug prin padurea nebuna, cazand si razand, si sa-mi zgarii
obrazul, in scoicile voastre scortoase... Ma bucur sa-mplant
in toamna roscata strigatul meu adanc, singuratic,
sub boltile pline de aer uscat, de fosnet de vant,
sa fug, sa cad si sa rad pe pamantul impodobit
de galbenul tau sarut cu o mie de buze, toamna!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi
Întâi se aude cioara.
Apoi porumbelul sălbatec.
Apoi cineva spală preșuri,
le stoarce și apa se-aude
curgând în lighean. Apoi
un sunet de roți frânate.
Vântul pieziș. Apoi
șoaptele măturii. Marea
trage spre larg. Se aude
ușa de după amiază
a cerului, lin desfăcându-se.
Frunzele-ncep un drum
anevoios. Se aude
pasărea somnului. Poate
și gestul pisicii cu puiul
în bot, străbătând panorama.
Din nou porumbelul. Apoi
apa-n ligheane. Apoi
marea în larg. Apoi toamna.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam să rămân în septembrie
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt și să lunec
odată cu vara în toamnă...
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nina Cassian despre toamnă, adresa este: