Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Norman MacCaig despre devenire

Norman MacCaig

Laudă unui om

El a intrat în companie asemeni unui aprinzător de lămpi –
iată, mințile greoaie, una după alta,
au început să vadă, să iradieze
o lumină benefică.

El a intrat în companie asemeni
unui polizor – iată, mințile greoaie
trimițând scântei, unele către celelalte,
devenind ascuțite, devenind folositoare.

El a intrat în companie
fiind doar el însuși – dar acum a devenit unul
din multitudinea de morți a companiei,
unde nu sunt individualități.

Cu timpul, luminile benefice devin palide,
dar nu dispar. Lamele ascuțite
devin tocite, dar încă mai taie. El nu mai este:
dar tu îi poti vedea încă urmele – prin zăpada lumii.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

De la Londra spre Edinburgh

Scoția, mă grăbesc către tine
într-un viitor al meu care,
cu fiecare minut,
devine tot mai mic.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

Întorcându-mă acasă foarte obosit

Când mă lungesc pe margine drumului,
iar apa devine lăptoasă,
simt că
dacă ațipesc
nu mă voi mai trezi din somn șapte ani.

Nu vreau să mi se întâmple
ceea ce i s-a întâmplat lui Thomas the Rhymer –
adică nu vreau să mă trezesc
cu o limbă
care nu poate spune niciodată minciuni.

Ce m-aș face cu prietenii mei?
Și cum aș suporta
strigătele triumfătoare
ale dușmanilor?

*Thomas the Rhymer (cca 1220 – 1298) sau Thomas Learmont, sau True Thomas a fost un moșier și-un cunoscut profet scoțian având harul poeziei și rivalizând ca reputație cu celebrul Merlin. Darul profeției a fost primit împreună cu darul de-a nu putea minți niciodată.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

Petrecere

Privind felul în care fața ta
Face vid în acest loc aglomerat, aș tot sta,
Fără-a scoate-o vorbă, înfricoșat să văd cum devine
Din ce în ce mai frumoas㠖 și pierdută pentru mine.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

Urcând pe muntele Silven

Dau din cap, aprobând propria umbră, și-împing,
În tăcerea cu miros de rășină,
Un munte din ce în ce mai jos.
Printre picioare, sclipește-un lac pe fundal castaniu, stâncos,
Hârtie ondulată-n argint, înconjurat de-un brâu de rugină.
NU strigă pămânii mei;
Dar acest pisc trebuie-împins tot mai jos, într-o sforțare-aprigă.

Parohiile din vale devin insignifiante. Parohia mea este
Această stâncă,-acest smoc de iarbă,-aceste pietre-albicioase
Și-acești mușchi ai mei, arși de crampe, și-aceste oase.
Strâng în gheare-acel orizont fulgerând pe creste.
Și, deodată,
Umbra mea se-îndepărtează, ca un tren pe calea ferată.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

De la Londra spre Edinburgh

Sunt în așteptarea acelui moment
când trenul traversează Frontiera
și casa se apropie din ce în ce mai mult
cu șaptezeci de mile pe oră.

Renunț la ultimele patru zile
și la străinii prietenoși care le-au locuit,
cedându-le trecutului
care devine cu fiecare minut mai mare.

E o urgență în fluieratul trenului și în mine,
care spune acasă și acasă și acasă.
Aprind o țigară
și aștept zâmbind în colț.

Scoția, mă grăbesc către tine
într-un viitor al meu care
cu fiecare minut
devine din ce în ce mai mic.

poezie clasică de din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Textele de mai jos conțin referiri la devenire, dar cu o relevanță mică.

Norman MacCaig

Despre tine

Când puiul de drac, panica,
începe să rânjească și să țopăie
în inima mea, în mintea mea, în mușchii mei,
mi se arată drumul pe care l-am pierdut
prin ceața munților.

Eu scriu despre tine.

Când durerea care mă doboară
este pe punctul de a deveni de nesuportat,
o mână rece
îmi pune o pastilă pe limbă, iar durerea
slăbește și apoi dispare.

Eu scriu despre tine.

Sunt focuri care trebuiesc suportate,
flacăra cruzimii, fierbintea coacere
a dorului de nestins, chiar
blânda lumină din candela păcii

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

Celălalt eu

Creatura mea cea mai lăuntrică, poate Caliban*,
Poate Sfântul Francisc* (un soi de ignorant, în orice caz),
Își pune, ca un înțelept chinez ascultând
Colocviul după-amiezilor de vară,
O inscrutabilă înțelegere pe frunte.

Panegiricul care-i tăcerea lui
Îmi devine limpede (mie, un alt soi de ignorant),
Scris cu minuscule riduri, pasivitatea unei
Mâneci, jumătatea începutului unei ocheade,
Un aer de contemplație senzuală.

Ce iaz leagănă ce petală-n privirea lui?
Ce pasăre înfoiată se decupează pe-o crengă?
Poți vedea munții, dar ei nu sunt ai lui,
Împletiți cu cascade și izolați pe cer,
Îndepărtați de poemele din câmpurile strălucitoare de orez.

Dac-aș putea face-o epigramă despre ceea ce reprezintă el,
Cele șaptesprezece silabe* spunând exact

[...] Citește tot

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

După

Hai, să alegem un cuvânt drăguț, să zicem, "seară",
Și să ne cățărăm prin el în trecut,
Sau să ne așezăm pe turnul lui "Dacă", cercetând
Regatele roze pe care le-am pierdut.

Din fiecare colț schiopătează o mie
De plictiseli care spun: "Salutați-ne"." Noi suntem viață".
Hai, să înconjurăm asfințitul, să-l mulgem
Intr-o carafa și să-l bem în întregime.

Sau, hai, să împletim în arbustul cu zgorghine roșii
Efemerul imaginei noastre cenușii
Pentru a vibra în trilul vrăbiilor
Și a deveni incandescenți în clipa când se lasă roua.

Sau să tragem distanța în casă și să o înlănțuim
Ȋn colțul unei camere;
Ȋncantați de urletul ei sălbatic
Să cerșim fragmente din visul noastru.

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

Virtuozul frustrat

Într-un colț al câmpurilor din Crombie,
un măgar devine din ce în ce mai bezmetic.
I-ascult hi-ho-urile și hi-ha-urile,
modulațiile vocii și-mi imaginez
sunetul rotund și bogat
pe care vrea să-l propulseze-n spațiu,
în planeta aurie de sunete orbitând
printre minunile acestei lumi.

Nu-i de mirare c-atunci când aude ce iese
din trombonul tusei convulsive
ochii lui se umplu de lacrimi
și cutia capului i se apleacă
să prindă-ntre buze frunzele mărăcinilor – acceptând
că asta-i tot ce merită.

* Este cunoscut faptul că măgarii au voci puternice, comunică între ei în caz de primejdie și răspund la anumite sunete muzicale, cum ar fi cele scoase de viori.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

Toamnă

Tânjind să plece,
tuturor frunzelor le e dor de plecare,
deși tocmai au îmbrăcat, superbe.
haine de sărbătoare.

Obosite de culoare,
ele se gândesc la pământul negru,
ele se gândesc la
zăpada albă.

Pe nesimțite, cu delicatețea
unui spărgător de seifuri,
se desprind singure
de pe ramuri.

Și din turnurile lor regale,
într-o tăcere binevoitoare,
cad pentru a deveni parte a
țărânii proletare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

Nicio alternativă

Mă gândesc la tine
în tot atâtea feluri în care vine ploaia.

(Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele – precizia,
inadecvarea lor.)

Uneori aceste gânduri sunt
asemeni unei chiciuri, înghețate,
apoi devin ceva nespus de gingaș;
uneori o aversă zornăitoare, o
primăvară impetuoasă limpezind mintea,
uneori o ploaie șiroind necontenit.

Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele,
să iubesc duioșia,
să-mi fie temă de ploi.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

Zdreanță și os

Razele soarelui au gonit către noi
cu milioane de kilometri pe oră.
Iar acum când au atins podeaua dușumelei
se târăsc mai încet decât un filozof,
insinuând o baltă de lumină
cu forme schimbătoare ca acele ale unei amoebe;
se cațără pe ușă
ca și cum le-ar fi teamă să nu cadă.

Peste câteva clipe se vor refleca pe această pagină,
asaltând-o până când va deveni de necitit. O să trag perdeaua
într-o parte. O să scurtez cu câțiva metri milioanele de kilometri
și, croitor al universului, voi sta liniștit
peticindu-mi cele câteva zdrențe de zile rămase.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Norman MacCaig

Rechinul pelerin

Să lovești cu vâsla o stâncă și să vezi cum, cu lentoare,
Aceasta se ridică, enormă, din mare...
Mi s-a-întâmplat asta o dat㠖 o dată de prea multe ori, oare?

Nu, nu de prea multe ori, dar de ajuns. Cred c-am avut noroc
Să întâlnesc atunci pe-oceanul biciuit de ploaie monstrul pe care-l evoc,
De mărimea unei camere, cu creierul cât pachetul unor cărți de joc.

Dezlocuia mai mult decât un volum de apă. M-a atras departe
În trecut cu mii de veacuri – acest concitadin primitiv și-aparte,
Deviat spre-o ramură a arborelui genealogic neobișnuită peste poate.

După ce-i strecurat în vârtej gunoiul, depunându-se-n adâncimi saline,
Marea rămâne limpede;-într-o străfulgerare m-am văzut pe mine,
Apărând din mâzga tuturor celor care mi-au fost consangvine.

Deci, cine-i monstrul? La acest gând fața mi-a devenit pală
Pentru câteva clipe,-n vreme dispăreau aripioară după aripioară,
Spada înotătoarei dorsale și, ultima, coada subțire și ușoară.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Pentru a recomanda secțiunea cu Norman MacCaig despre devenire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!